Leonard Ancuta

am citit mai multe poeme ale tale. la început nu mă hotăram dacă sunt scrise de o tanără sau de o persoană matură, dar pînă la urmă textele în sine m-au ajutat să mă decid.
prima observatie e că textele sunt pătrunse de o anume naivitate, care nu e rea, dar care pe alocuri ar trebui să aibă mai mult tupeu și poetic vorbind să devină candoare, apoi contrastul dintre această naivitate și realitate, dihotomia îăntre lumea reală și cea poetică este destul de vagă, de nesigură, ceea ce îndulcește textele, nu le face suficient de patrunzătoare. am citit multa poezie feminină, cea actuală are efect cand merge pe exprimări mai viguroase chiar șoc, desi nu e neapărat nevoie. lirica consacratelor mai în vîrstă e in general pătrunsă de candoare, e în general de reverie, de aducere aminte, dar uneori are curajul să se și asume, prezentului, cum se intîmplă la nora iuga.
în concluzie, cu toate că anumite texte sunt bune, as zice ca e nevoie de mai multa vigoare, de curaj, astfel încît să existe și rupturi creatoare de emotie, să existe intercalari sau intoarceri pe loc cu frîna de mînă pentru ca textele acestea atat de cursive să nu para terne - citind si texte mai vechi observi ca reteta e aceeasi și in ansamblu poematica de fata ramane acelasi gard vopsit cu alte culori. sper sa nu fie cu supărare, dar eu simteam nevoia de a spune aceste lucruri.

si nu e nimic din ce s-ar putea interpreta, ma refer aici la ceea ce s-ar numi susținere, pentru ca nu e. aici văd un poem venit din emoție, dar scuturat bine de surplus, lăsînd cuvîntul să-și fcă treaba. e un poem croit pe cititor, iar eu, il simt facut pentru mine.

sunt poet pentru ca așa îmi spune lumea și sunt destui care o fac, pentru că se bucură de roadele muncii mele ca poet. dar uite ca nu se poate trai doar cu poezie, si oricît de poet aș fi, tot singur sunt, pentru că poezia nu ține de foame. mulțumesc din nou, Antonia.

ca de obicei ma imbraci in cuvinte frumoase și ma faci sa imi citesc poemul cu alti ochi. multumesc!

prima parte, chiar pînă spre final, pare poezie pentru copii, apoi apare vopseaua de par și spa ul, și dintr-o data se schimbă perspectiva. nu știu ce să zic.

mulțumesc din suflet pentru trecere și aprecieri, cuvinte și toate cele. Seară faina!

cu temă bună și bine încondeiat nu înteșeg de ce cuvintele legate în strofa doi, dar în fine, e de bine per ansamblu.

e minunat că debutezi, cum se zice, ai spart gheața. E un volum bun și sper să ajungă la cît mai mulți cititori și nu mă îndoiesc că o să fie bine receptat.
Cel mai frumos e cînd visele se împlinesc, acesta e no 1, să ai noroc și cu celelalte!

Eu nu simt nici o rivalitate, nu ma compar cu nimeni. Eu ma bicur de deea ce fac si de ceea ce simte cititorul. Ma bucur ca recomanzi textul .

pentru apreciere și cuvintele luminoase.

eu asa vad rima în secolul de fata, 2024 ad. chiar m-am distrat la gaselnitele gasite, mie mi se pare ca ti-a iesit bine și salut aceasta munca.

ca v-ati adus aminte de acest poem, multumesc de aprecieri, va astept si pe textele noi!

un singur lucru vreau sa adaug, și anume că transpirația, la șingular comparată cu coșurile la plural. aș zice transpirațiile ca să se acorde cu coșurile.

felul în care încadrezi si conduci acest text. erotic, imbinat cu lună, cu pan, climax, ce să zic, o partida reusita si un text expresiv.

ce imi place ca ai atins ce doare în putine cuvinte, cu o ferocitate a emotiei si cu un minimal al expresiei, cumva ca o țigara pe care o fumezi pe motocicletă.

e cumva cum ar veni de la mine de-acasa. aici e alta latura, una in care rezonez, una in care așa cum se spune, poetul e avatarul adevarului. nu pot sa nu remarc textul de aici, as fi chiar ipocrit.

ca nu pot fi de acord cu autorul, dar asta e, necunoasterea istoriei permite repetarea ei. Federico Garcia Lorca, poet mondial, a fost asasinat la 38 de ani, și nu cred ca ca aceasta crimă ar trebui sa ramana nepedepsita. cred ca e doar o linie de efect pe care a avut-o autorul aici, ignorand faptul ca nu trebuie sa ucizi o pasare cantatoare.

lucrat și acest poem. se simte f bine experiența scrisului, se simte cum refluxul interior curge fără strîmtori în cuvinte. ludicul procreează și el aici, pe lîngă tragiscul carerăzbate. încă o dată mă bucur ca descopăr acest autor.

a reusit aici să ma faca sa descopar si poezie si un poet redutabil. ma bucur mult ca am avut acest noroc, adica sa te descopar, o sa mai citesc texte, dar acesta mi-a mers diect la pateu. bravo!

poate nu știai, dar trendul în poezia modernă e să elimini lirismul, patetismul, să produci emoție fără metafore, așa cum ai remarcat și tu, metafora ca întreg.
e foarte posibil ca unora să nu le placă această tehnică, cum si muzica socastică a făcut multe probleme auzului fin obisnuit cu mierosenii. cum spuneam, poezia nu are limite și evoluează, am si poeme lirice, aproape diabetice, dar uite, pot scrie si altceva. mai nou, mai curajos.