Să doară mai puțin

am citit mai multe poeme ale tale. la început nu mă hotăram dacă sunt scrise de o tanără sau de o persoană matură, dar pînă la urmă textele în sine m-au ajutat să mă decid.
prima observatie e că textele sunt pătrunse de o anume naivitate, care nu e rea, dar care pe alocuri ar trebui să aibă mai mult tupeu și poetic vorbind să devină candoare, apoi contrastul dintre această naivitate și realitate, dihotomia îăntre lumea reală și cea poetică este destul de vagă, de nesigură, ceea ce îndulcește textele, nu le face suficient de patrunzătoare. am citit multa poezie feminină, cea actuală are efect cand merge pe exprimări mai viguroase chiar șoc, desi nu e neapărat nevoie. lirica consacratelor mai în vîrstă e in general pătrunsă de candoare, e în general de reverie, de aducere aminte, dar uneori are curajul să se și asume, prezentului, cum se intîmplă la nora iuga.
în concluzie, cu toate că anumite texte sunt bune, as zice ca e nevoie de mai multa vigoare, de curaj, astfel încît să existe și rupturi creatoare de emotie, să existe intercalari sau intoarceri pe loc cu frîna de mînă pentru ca textele acestea atat de cursive să nu para terne - citind si texte mai vechi observi ca reteta e aceeasi și in ansamblu poematica de fata ramane acelasi gard vopsit cu alte culori. sper sa nu fie cu supărare, dar eu simteam nevoia de a spune aceste lucruri.

@Leonard Ancuta Vă mulțumesc pentru observații. Eu scriu în mai multe momente, unele în care simt puternic, iar în altele fac un puzzle din frânturi de idei și metafore notate în carnet, că uneori vin de nicăieri și mi se par interesante, bune de ,,reciclat". Nu pretind că e o poezie bună, până la urma, scriu ca să mă descarc și rareori simt nevoia să ,,strălucesc". Uneori am vrut și n-am reușit. Poate de asta vi se par cursive, prozaice, sunt obișnuită să țin un jurnal. Precizez că rar citesc poezie, din păcate și singurul care mi-a plăcut până acum, la 25 de ani, a fost Nichita Stănescu. Dar voi încerca să citesc, pentru a prinde ceva, în timp, din acea savoare de care menționați, dacă se va putea.

e scuza sau infatuarea de a se credea poeți prin naștere. ca și cum toți devenim doctori, tîmplari, muzicieni sau avocați fără pic de studiu. sunt o mulțime de astfel de poeți, inclusiv pe acest site, care nici macar nu acceptă o critică, fie ea și constructivă. cum ar putea un croitor să-ți facă o rochie fără ani întregi de studiu și experiență? cum ar putea un doctor specialist să te vindece fără să citească nenumărate studii și fără ani de practică?
așa e și cu poezia, nu te naști cu ea, o înveți și o înveți citind, atît poeții cît și teorie, ca să poți vedea ca la microscop felul în care poetul leagă cuvintele dădătoare de trăire.

@Leonard Ancuta eu nu am primit aproape niciodata o critica solida, nici argumente, ci rareori aprecieri, incurajari. De asta postez aici, nu fiindca ma consider poeta, ci pentru a vedea daca cineva ma poate critica intr-un mod obiectiv si respectuos. Pana la urma, fara feedback, nu putem sti ce trebuie rafinat. Cred ca am evitat sa citesc poezie pana acum pentru a nu ma uri mai tare. Va multumesc inca o data pentru interventie.

critica, fără încurajări, nu e de niciun folos. critica nu se face cu lasă-te de poezie, ci dimpotrivă, cu perseverează, dar nu în greșeală, ci uite o cale, uite mai multe căi, uite cîtă poezie s-a scris, uite cate voci poetice sunt, găsește-o și tu pe a ta. necesita munca și antrenament, ore de studiu și repetiții nesfărșite, și sincer, nu se mai termină niciodata, înveți mereu șimereu, pe măsură ce îți extinzi orizonturile prin lectură. poezie am început să citesc abia pe la 18 ani, cam tot de atunci datează și primele încercări, am venit aici pe site cu mulți ani în urma, am fost la multe cluburi de lectură, iar curajul de a publica a venit abia după varsta de 35 de ani, abia atunci m-am simțit sigur pe mine și pregătit să ofer hîrtiei și cititorilor de carte tipărită un volum care să se ridice la niște standarde. așa cum se spune, aici e un atelier, cu multe pareri, și bune și rele, dar așa cum se spune nu toata lumea care îți vorbește de bine îți vrea binele. există autosuficiență din belșug, care nu e deloc constructivă. si cum spuneai, o critica obiectivă ajută mai mult decat o parere gen mi-a placut, mai trec.pe de alta parte, poezia nu trebuie să fie doar frumoasă, cum nici pictura nu vorbește doar de frumusețe. în orice operă de artă se vede emoția, munca, hotărîrea, curajul, asumarea, e o reflecție completă a interiorului artistului, așa cum e el în realitate, nu purtător de măști.

nu i-aș reproșa decât structura/ prezentarea
pare sacadat, ca niște sughițuri
cred că frazarea ar fi mai nimerită altfel
situație în care ideile, metaforele, ar prinde forță

dar (!)

plăcut dialogul din comentarii
politețea, sinceritatea, asumarea, concretul
da!!!
acestea-s sunt discuții constructive

bravo, vouă!
respect

@Leonard Ancuta ,,există autosuficiență din belșug, care nu e deloc constructivă” - exact, de asta mă tem, că e un păcat în care cădem cu usurință. Mă tem mai degrabă de îndulciri, (deși mă bucură, nu pot minți) decât de adevărul spus într-un mod uman.

@Stanica Ilie Viorel vă mulțumesc, apreciez. eu mi-aș dori ca toată lumea să discute așa într-o bună zi, indiferent de context, nivel, vârstă, traume. mai e mult până atunci. :)

@Emilian Lican vă mulțumesc pentru apreciere!