Leonard Ancuta

nu e chiar așa bun. in ansamblu textul e bun, adica iti face placere sa-l citesti. dacă te apleci puțin asupra lui obesrvi ca sunt mici poticniri, fie la rotm, fie la rima, fie la metrica. mici, inobservabile poate pentru altii, dar nu și mie. nu am in fapt nimic de reproșat, astea-s doar observatii, cum observ si genul de construcție coșbucian, cu un vers mai scurt. dar daca la cosbuc ultimul vers are de fiecare data același numar de silabe, aici sunt cand 4, cand 5. in fine, eu cred ca poezia perfecta nu sta in canoane, eu ma despart, as spune chiar ca le ocolesc, dar acolo unde trebuie sa existe, să existe.

dau!

o stea, la vremea aceea nu aveam ocazia, nu stiu ce s-a intamplat, de ce nu mai publici, in fine, amestecul de autoreferential cu suprarealism, plus putina emotie, face acest text sa placa la prima citire. eu apas butonul, tu sper sa revii!

din postura in care era, părea deopotrivă si amuzant și enciclopedic, eu l-am văzut ca pe un om al spectacolului, atît cel instantaneu, populat de replici acide, uneori savuroase, alteori prin dementele pe care i le mai citeai in ro mare, unele erau fabuloase, ma amuzam mai tare ca pe tnr sau catavencu, in fine, dumnezeu sa-l ierte.
in ce priveste poemul, ca de obicei, jucaus, cu poanta finala, semiserios pana la ultima strofa, dar mereu iti place sa iei la misto anumite comportamente devenite folclorice. legatura cu titlul se simte dar e doar periferica, asa, orum si aci e tot ironie. promovez un text inteligent, ușor apoetic dar din ratiuni pe care le vad si le cunosc, dar care are mai multa poezie decat orice alt text citit lately, tu nu fortezi, altii imping si cu unărul la poem să iasă ceva.

am putut citi mai departe, cu asemenea dezacord in titlu.

nu prea inteleg ce ai vrut sa faci acolo, dar e clar ca nu e bine.

ca pe vremea cînd acest site înca era populat cu poeți, dar avea și editori atenți, ca Daniela Luca, Vasile Munteanu sau Dan Mihuț, o să acord eu o stea să promovez acest text, măcar că avem texte la recomandate care ar merita să stea în atelier.

Ai aici doua poeme în care în sfîrșit pare că și-ai regăsit vocea, aici parcă ești tu, cel pe care l-am citit și în vremurile de odinioară, dar mai apoi, cel care este cursiv, care vorbește fără efort, care găsește exprimări de efect, care reușește să facă poezie din construcție, din așezarea în propoziție.

Citesc pe aici autori care se străduiesc din rasputeri să scoată în față creații searbede, inutile, văd texte fără imaginație și fără unor, văd încercări lamentabile de a stoarce cuvintelor o emoție, cînd totul pare la îndemînă, simplu, banal, pentru cineva care are în venă poezia. așa că mă bucur tare ca dau peste textul acesta.

alegerea iti apartine, tu ai spus ca intri aici sa citesti poezie, dar de data asta vrei musai sa imi semnalezi un dezacord care nu e dezacord. daca citesti poezie, atunci esti familiarizat si cu genul asta de treceri de la o persoana la alta, e un efect. in ce priveste dispozitia de a comenta, iti apartine, nu ma deranjeaza comentariile pertinente. alea gratuite, da. aici sectiunea e de comentarii, nu de analize, deci nici asteptarile mele nu-s foarte mari. iar daca te superi din atata lucru, meriti sa-ti tai nasul, ca in povestea lui creanga.

atitudinea asta de nazi grammar imi displace. ai o intreaga poezie in fata, scrisa corect, chiar f corect, si tu cauti nod in papura. nu comentam poezia, comentam presupusele greseli ale autorului. o atitudine degradanta, as zice, dar ce sa zic, , aici totul e posibil, inclusiv autori care-lu du singuri stelute.

daca citesti ce urmeaza, vezi si restul. si nu suntem la fradinita sa dau explicatii.

e o trecere acolo.

facem și noi ce putem, că de unde nu e, nici dumnezeu nu cere. acum, serios fiind, recitind poemul la rece, parcă nici nu-l vad altfel, e posibil ca unora să placă, altora nu, simțul poetic e diferit de la om la om. tot ce știu, de cînd am luat prima dată contact cu poezia, e că am muncit enorm și am citit monstruos, cautînd în lecturile teoretice sau practice să descopăr mecanismele care fac frumosul să fie frumos. imperfecțiunea e unul dintre ele, cum uneori sunt si cuvintele vulgare, spuse direct si fara menajamente. e o asumare a scriitorului, si cum se spune, cand vine vorba de poezie, autorul deține adevărul suprem, indiferent de ce zice lumea. ma refer la un poet, nu un figurant care are pretenții. multumesc mult pentru intervențiile tale.

mulțumesc de observație, posibil sa ai dreptate, dar eliminînd că-urile din ultima strofă se pierde din oralitate și cursivitate. eu nu tin foarte tare la lirism, lirismul sonorizează ca pășunismul, după cum se vede în ultimele scrieri, năcar într-o parte din ele, am adoptat un soi de tehnicizare, pe care o remarca si stefan in prima parte a poemului, dar apoi am pus în emoție ceea ce pare ipoteza de lucru. o sa ma gandesc sa vedem dacă ar putea exista oalta formula care sa nu scada din intensitate, dar momentan eu sunt multumit de ce a ieșit.

cele două părți se susțin una pe cealaltă, se întrepatrund. ce e în prima strofă e și în ultima dar la alt nivel emoțional.

aproape gata să treacă neobservat, asta că mulți sunt prea preocupați să remarece diferite texte care seamănă cu poezia dar sunt departe de ea. aici chiar se simte cum se umflă poezia ca un fluviu și îți da și de gîndit și um mic brrr pe coloană.

La mulți ani tuturor, dar pe lîngă PEN să nu-i uităm pe ceilalți.

1-Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România

2-Uniunea Scriitorilor din România,

3-Asociația Transilvană pentru Literatură Română și Cultură Română

4-Asociația de Literatură Generală și Comparată din România

5-Asociația Liga Scriitorilor Români cu sediul central în Cluj-Napoca

6-Asociația Cenaclurilor de Literatură Română de la Roma

7-Fundația Culturală MEMORIA

8-Asociația Română a Traducătorilor Literari

9-Asociația Scriitorilor Profesioniști din România

10-Asociația Macedonenilor din România.

11-De Basm. Asociaţia Scriitorilor pentru Copii şi Adolescenţi din România

12-Asociaţia Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România

și acestea nu sunt toate, dar le-am menționat pe acestea ca să completez puțin articolul.

Emilian, asta nu e proză lirica e poezie.

Ilie, nu cauta nod in papura,totul e bine.

Stefan, te aștept oricand cu drag

critica, fără încurajări, nu e de niciun folos. critica nu se face cu lasă-te de poezie, ci dimpotrivă, cu perseverează, dar nu în greșeală, ci uite o cale, uite mai multe căi, uite cîtă poezie s-a scris, uite cate voci poetice sunt, găsește-o și tu pe a ta. necesita munca și antrenament, ore de studiu și repetiții nesfărșite, și sincer, nu se mai termină niciodata, înveți mereu șimereu, pe măsură ce îți extinzi orizonturile prin lectură. poezie am început să citesc abia pe la 18 ani, cam tot de atunci datează și primele încercări, am venit aici pe site cu mulți ani în urma, am fost la multe cluburi de lectură, iar curajul de a publica a venit abia după varsta de 35 de ani, abia atunci m-am simțit sigur pe mine și pregătit să ofer hîrtiei și cititorilor de carte tipărită un volum care să se ridice la niște standarde. așa cum se spune, aici e un atelier, cu multe pareri, și bune și rele, dar așa cum se spune nu toata lumea care îți vorbește de bine îți vrea binele. există autosuficiență din belșug, care nu e deloc constructivă. si cum spuneai, o critica obiectivă ajută mai mult decat o parere gen mi-a placut, mai trec.pe de alta parte, poezia nu trebuie să fie doar frumoasă, cum nici pictura nu vorbește doar de frumusețe. în orice operă de artă se vede emoția, munca, hotărîrea, curajul, asumarea, e o reflecție completă a interiorului artistului, așa cum e el în realitate, nu purtător de măști.

e scuza sau infatuarea de a se credea poeți prin naștere. ca și cum toți devenim doctori, tîmplari, muzicieni sau avocați fără pic de studiu. sunt o mulțime de astfel de poeți, inclusiv pe acest site, care nici macar nu acceptă o critică, fie ea și constructivă. cum ar putea un croitor să-ți facă o rochie fără ani întregi de studiu și experiență? cum ar putea un doctor specialist să te vindece fără să citească nenumărate studii și fără ani de practică?
așa e și cu poezia, nu te naști cu ea, o înveți și o înveți citind, atît poeții cît și teorie, ca să poți vedea ca la microscop felul în care poetul leagă cuvintele dădătoare de trăire.

nu e la prima mînă, se lucrează. dar ma bucur ca ai rezonat și mulțumesc de semn.