Poezie
A nădăjdui, nădăjduire
1 min lectură·
Mediu
Ea vede noaptea unde nu-s lumini,
Numără stele pân-la infinit,
Îi cresc pe coapse mărăcini,
S-a-ndrăgostit.
Îi bate-o inimă în plus în piept,
Sau asta crede, asta ar vrea,
Trăiește strâmb, visează drept,
Iubește, ea.
Merge pe nori parcă dansând,
Sare trăiri din două-n două,
Mănâncă parcă sărutând
Și bea când plouă.
Vorbește despre dor cu strada,
Îi povestește despre omul ei,
I se aud în glas Lambada
Și clopoței.
Uită să doarmă, doarme să uite
Ce mult a căutat iubirea,
Își simte gândurile zimțuite
Și fericirea.
Emoția să-l aibă veșnic nu o lasă,
Îl ține acolo, în vis, să crească,
Cândva îi va veni de tot acasă
Ca să se nască!
01867
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Stoica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Stoica. “A nădăjdui, nădăjduire .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-stoica/poezie/14178725/a-nadajdui-nadajduireComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LALALeonard Ancuta✓nu e chiar așa bun. in ansamblu textul e bun, adica iti face placere sa-l citesti. dacă te apleci puțin asupra lui obesrvi ca sunt mici poticniri, fie la rotm, fie la rima, fie la metrica. mici, inobservabile poate pentru altii, dar nu și mie. nu am in fapt nimic de reproșat, astea-s doar observatii, cum observ si genul de construcție coșbucian, cu un vers mai scurt. dar daca la cosbuc ultimul vers are de fiecare data același numar de silabe, aici sunt cand 4, cand 5. in fine, eu cred ca poezia perfecta nu sta in canoane, eu ma despart, as spune chiar ca le ocolesc, dar acolo unde trebuie sa existe, să existe.
0