Leonard Ancuta

stiu ca intelegeti cat de bucuros sunt cand stiu ca in mai putin de o luna imi voi tine volumul in brate, dar cel mai bun lucru e ca si voi veti impartasi cu mine ceea ce simt cand volumul se va lasa deschis in mainile voastre.

are cateva faze faine poezia asta, dar asa cum e acum, si cum spunea cineva, nu cred ca e publicabila - mai intai ca lipseste un r pentru acordul cu pluralul (deh, 2 stele) apoi cu o floare nu se face primavara. nu vreau sa par rautacios, insa aici ai reusit ceva, insa prea putin pentru ceea ce inseamna ambitia unei carti.

eu mi-am facut datoria. acum astept ca textul sa fie pus din nou la recomandate.

din ce stiu eu volumul e asteptat de multa lume. sa speram ca va fi bine primit. de coperta nu-mi fac griji!

otilia, multumesc de urare, s-a lucrat mult la volumul asta. sper sa te numeri printre cititori.

dna Angela, erorile sunt umane, deci scuzabile. pentru cititorii din strainatate pregatesc o varianta electronica a volumului.

pe care incep sa-l recunosc deja. si sa-l plac. construiesti cu usurinta stari si imagini si reusesti sa transmiti chiar daca uneori pare ca te complici sau ca mesajul pluteste pe cuvinte ca intr-o pasta. nu stau sa caut insa nod in papura, in ansamblu e misto. as sugera totusi sa incerci sa mai condensezi, uneori e suficient mai putin ca sa fie mai bun.

Mihail Vakulovski e un critic literar respectat, ma mir ca n-ai auzit de el. Oricum multumesc pentru felicitari.

am incredere ca veste un volum reusit. cred ca deja am citit cateva dintre cele continute, asta daca include si dintre cele publicate online. ma bucur pentru tine si succes la critica!

grupajul 4 ar trebui sa lipseasca, pentru o poveste inchegata, adica el doar in asteptare, fara sa stim daca vine sau nu. asa si finalul are mai mult sens si forta.

pe care doresc sa-l recomand cu multa caldura mai ales tinerilor scriitori. in prima parte a interviului, acele consideratii ale lui Michael Swan sunt pline de talc si expun in parte o conceptie despre poeyie si arta in general - nu este una noua, nu este ceva genial, dar justifica in parte o anume trasatura a scrisului + al lui pe de o parte si al multor altora. Cred ca o gandire care ne pune in fata unui silogism de acest tip \"Astfel că a întreba ce semnifică n-ar fi întotdeauna prea folositor—cineva poate întreba ce anume semnifică Scufița Roșie sau Castelul lui Kafka și ar putea găsi răspunsuri, dar aceste răspunsuri n-ar fi tocmai cel mai important lucru despre aceste povești.\" este perfect constienta de ce inseamna emotia, de ce reprezinta valoarea actului artistic si de semnificatiile lui adannci dincolo de cele imediate, perisabile.

o alta zona de interes este aici, unde MS spune: Sentimentul meu este, dacă e să-mi spun părerea, că poezia și poeții nu „trebuie” să facă nimic. Poeții fac ceea ce fac; poezia e ceea ce poeții fac. Unii poeți își propun să educe, alții nu. Afirmații despre ceea ce poeții sau poezia ar trebui sau n-ar trebui să facă nu-mi par tocmai de folos; cred că „a fi” este mult mai important decât „a trebui”.
Referitor la asta, si de asemenea si la titlul articolului, cred ca pana la urma teza cu poezia care exista independent de poeti si poetii sunt doar instrumentul prin care poezia \"vine\" in lumea noastra (cum spunea Nichita S.) devine un soi de credinta generala intre poeti. Probabil ca MS a \"uitat\" sa completeze ca pentru a fi un burlan prin care poezia se scurge din cer spre pamant e necesar o pregatire prealabila si un oarecare talent.

In orice caz, cred ca acest text merita atentia mai multora.

\"zebre rătăcite în preerie\" - preeria e in america, nu in africa, in africa e savana.

ar mai fi un cliseu, \"lasă-mă să mor în inima ta, în plămâni, în vene, în ficat,
să mor în alt trup decât în al meu\" - cred ca numai in ultimul an am citit de cel putin 50 de ori chestii asemanatoare.

uite ca de data asta ai un text bun si consider ca merita o a treia stea care sa-l recomande. pentru ca ai surprins bine in aceasta scrisoare un univers, un microcosm din care, la fel ca dintr-o frantura de ADN se poate dezvolta intreaga lume. apreciez ingredientele, cromozomii de aici, in simplitatea lor graitoare, limbajul metaforic curat, fara fortari sau epatari inutile, un limbaj poetic just, as spune, precum si linia dulceag melancolica aleasa care nu deranjeaza, ci doar potenteaza un mic fior. in mod normal nu ti-as fi acordat aceasta recomandare, insa privind textele care atarna sub sigla Recomandate consider ca are aceeasi valoare si ca se potriveste perfect in peisaj.

ulei, porumb, grâu,
de toate se făceau acolo


cred ca nu se faceau, ci mai degraba se macinau.

de asemenea ar trebui sa elimini tot ce e pana la bunicul lucra la o moară. nu aduce niciun plus, e prea personal si nu face poezie.

in limba romana exista doua variante corecte

din făină creștem
mama tata nik câinele rex și eu.

sau
din făină cresc
mama tata nik câinele rex și eu.

eu personal o prefer pe prima, pt ca in versul anterior ai deja verbul in aceeași forma (aruncam). sper sa nu mai fie cazul sa intervin si sper sa dai o bere cand ne vedem.

din făină crește
mama tata nik câinele rex și eu

cred ca mai sus este un dezacord.

ca de obicei din lac in put, sau preput. imi place cum deconstruiesti marile problematici filosofice cu ajutorul micilor pb casnice. e si asta o arta, mai ales ca nu te lasa indiferent si aduce si zambete. asta e meritul poetului care mai spera sa scrie poeyie, la fel ca seducatorul care privind dimineata catre femeie realiyeaya ca meritul e mai degraba al ei, nu al lui...

as fi vrut mai devreme, dar n-am avut timp, sa-ti explic de ce e gresit acest poem. pentru ca in opinia mea, pacatuieste din greu. dar intrucat sunt deja mai multi carora le place, n-are sens sa mai fac asta. bafta, si sper sa intelegi ce spun.

textul abuzeaza de constructii cliseice. ma intreb care e aportul de originalitate al autorului.

as schimba> titlul, l-as face mai penetrant, mai direct, nu asa neutru.

as renunta la lingura mare de mestecat in mamaliga, e din alt film.

in rest un poem bun, cu un registru foarte abraziv, cu imagini chirurgicale aproape, dar sugestive. asta inseamna mult. efectiv lingura aia imi sta pe nerv si ma impiedica sa-l recomand si altora.

desi nu are pretentii foarte multe, si chiar daca are anumite scapari, gasesc un text placut, simplu, direct, un text care prin economia sa reuseste sa ajunga exact in punctul in care poate fi chiar o masura pentru un anume stil. dialogurile sunt reusite, credibile, tema e ok si tocmai pentru ca nu doreste sa epateze, sa forteze sa faca literatura, se deschide catre ea. e un text viu, deloc cautat si tocmai pentru asta cred ca merita citit de mai multa lume.