Poezie
pietre de moară
1 min lectură·
Mediu
Pe dealul cu romanițe
era o moară de vânt și un morar
cu mustață lungă.
Seamănă cu bunicu’
seamănă cu bunicu’
a strigat Nik.
Vântul ne ia pe sus,
vântul ne pălmuiește,
vântul ne suflă peste morminte.
Azi e ziua lui,
mama face cozonaci,
noi ne pudrăm cu făină.
Aruncăm cu făina în aer,
din făină creștem
mama, tata, Nik, câinele Rex
și eu.
Inima lui
este pata de pe covorul negru,
inima lui
este focul din sobă,
inima lui
este icoana din colț.
Ghicim
dacă cineva ne iubește,
ghicim
dacă ni se smulge iarba,
ghicim
cine dintre noi a murit primul.
(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)
065.435
0

presupun ca te-ai gandit tu singura inainte la toate astea si ai o serie de raspunsuri
eu n-am gasit cheia orisicum o poema scrisa altfel decat eram obisnuit sa vad in pagina ta nu are balast nu are cuvinte in plus nu trebuie sa modifici nimic - ai strica totul - chiar inceputul de poveste se incadreza / sau ce spunea montaigne
si anume ca poti face pe prostul in orice domeniu
dar nu in poezie
↓
↓
nu sunt nici voci
nici imagini (poate imagini sunt dar blurate)
doar sentimentul unei prezențe
aici se moare din fidelitate
din prea multă
fidelitate
si \"ghicim
cine dintre noi a murit primul\"
placut mult :)