nici nu te ții de viață

Este a doua-a cea mai frumoasă poezie a ta!
Pe care am citi-o!
Foarte bine!

care e prima?

Tu scrii le
Bandăa dă rula

Și eu! :)

Nu știu cum să explic. Comentariul sună foarte bine, simplu, firesc, dar plin de emoție, de nostalgie.

dar de poemul în sine nu poți spune nimic?

Loc comun + Epitet romantic anodin nu garantează valoarea unui poem, ci doar o lectură presărată cu capcane. Practic tu nh ai avut nimic de spus, doar ai dat cep.

Sper să nu concurez pelerinajul de Moaştele Sf. Parascheva cu acest comentariu "la obiect", ceea ce ştiu că i-ar oferi deliciu autorului multîncercat.

Prima ar fi cu Sorryn... :)

poezia e cand te vezi pe tine in oglinda, ca in rest nici nu exista si nici capacitatea de a o identifica n-o ai. mă faci sa rad cu rasul la gura de cum nu vezi tu poezia in ciuda evidenței. oare e nevoie sa iti explic fiecare vers? ne mai citeste și lumea pe aici, sper doar ca ai avut o migrena.

cu alte cuvinte, spui ca tot ce am scris pana acum a fost degeaba si abia acum mi-am atins potentialul poetic, păi cum facem cu celelalte aprecieri ale tale, din trecut?

nu sunt cel mai bun la modestie, recunosc. dar sunt constient de valoarea mea, vineri ma duc sa ma intalnesc si sa ma confrunt cu dinescu. la invitatia lui. poate ma mai ratacesc printre cuvinte, poate nu de fiecare data reusesc sa aduc arta dinauntru afara. ca da, sunt failibil si uneori pierdut in traducere. adica nu ma traduc suficiebt de bine pe mine insumi si emotia ramane absconsa. dar si cand trag o basina tot miroase si suna mai bine ca o gramada de texte inodore de pe aici.

Eu unul daca as fi in locul lui Leo as lua o pauza serioasa din scris. Mi-as cumpara un binoclu, as observa pasarelele, chemtrailsurile avioanelor, oamenii care intra si ies in tramvaie, autobuze si taxiuri, as incerca sa merg la pescuit, as face origami, as juca sah cu mine insumi si as cauta sa citesc literatura mai veche care nu are nimic in comun cu lucrurile pe care le-am mai lecturat. As suna pe la cabinete medicale la plesneala pentru a ma programa si a mai intalni oameni diferiti, as merge la oha la un vecin sa intreb daca el are curent apoi la altul sa verific daca lui ii curge apa, si in cele din urma as genera intr-adins o discutie aprinsa cu operatorul de telefonie mobila sub pretextul ca sunt preturi mai bune la concurenta si ca daca nu-mi face o oferta buna trec la ceilalti. Si oricat de banal suna, as merge sa ma spovedesc si as tine macar o saptamana post din perioada Craciunului. Spun lucrurile astea pentru ca tot ce posteaza Leo de o buna bucata de vreme pare scos din acelasi joben ca urmare a aceluiasi hocus pocus. La ce alta concluzie poti ajunge cand dai peste viata ca o balustrada, dragostea ca un tricou, traiesti de parca mori, frumusetea e adevarata, esti ca o frunza in vant, viitorul te duce pe targa si alte asemenea expresii lovite parca de anorexie inspirationala? Pare un text scris de Adela Popescu pe vremea cand juca in telenovela O iubire ca-n filme. Cu toate astea Leo ne spunea in nu mai stiu ce comentariu ca s-a tradus sau ca a fost tradus si si-a trimis textele nu stiu unde. Unii din noi nu inteleg ca nu mai suntem in 1950 cand nu oricine publica, nu oricine era bagat in seama si standardele erau foarte riguroase. Si cred ca daca verificam CVul raposatului dar nu neaparat regretatului nostru fost coleg Ionut Caragea intelegem cat de inutila si subiectiva a devenit validarea externa si cat de important e statul cu picioarele pe pamant - in contrapartida desigur cu fumul iluziilor parazitare si necrutatoare derivate din ideea ca tu ai invetat sireturile, cu toate ca in realitate nu stii nici macar sa te legi la ele.

tu esti asa, nemuritor si rece. as putea sa oftez, dar apoi trag mai tare din tigară și nu prea mai am. pentru tine nu mai exista nimic, nicio institutie valida, e clar ca esti autosuficient, cu alte cuvinte propriul tau calau, propria ta moarte. imi aduc aminte de o seara acum vreo 25 de ani cînd băiatul portaresei din caminul B, grozăvești, marcel, proaspăt venit din germania cu ceva marci, ne dădea de băut că nu avea prieteni și voia să se integreze. cum am băut mărcile alea, cam așa văd și sfaturile tale. nu vreau sa fiu rautacios, dar nu eu trebuie sa ma trezesc, e timpul să o faci tu.

Nu ar fi fost o problema daca faceai in comentariul de mai sus catre o Bogdan o comparatie intre scrisul altora si flatulente in general, se putea spune ca apelai la arsenalul verbal al lui Rudy, dar, cand oferi o valenta personala flatulentelor si insinuezi ca iti apartin, imi determini creierul sa imi evoce in mod involuntar o imagine incredibil de scarboasa si respingatoare cu tine. Singurul motiv pentru care nu apelez la butoiul cu varza murata din beci dupa ce ti-am citit comentariul e ca nu vreau sa ajung sa-mi asociez muraturile cu supapa din pantalonii tai si cred ca ar fi de bun simt sa eviti genul asta de derapaje pe viitor. Imagineaza-ti cum ar fi sa vina cineva si sa iti spuna ca ai adunat atat de multe texte slabe intr-un timp atat de scurt incat ii evoci peisajul unei ocluzii intestinale. Multumesc si te salut.

Leo, as putea cu mare usurinta sa contrazic tot ce ai scris mai sus. Dar asta ar insemna sa te ranesc si nu vreau. Prefer sa te las sa umbli pe tocuri in vreme ce eu te privesc de la 20 de centimetri mai jos. Contactul cu realitatea e mai important decat ramele cu dioptrii facute din nori.

alegerile ne apartin. ce scriu eu, sunt in totalitate eu. cum ce apreciezi tu, esti in totalitate tu. si crede-ma ca am ras bine cand ti-am vazut alegerile. derapaje sunt la toti, nu e cazul sa aduc exemple sau justificari. nu-ti place ce scriu, nu e problema mea, e fix a ta. am facut niste lectii de poezie, scriind de bogza, fondane, celan si altii. ai tacut, n-ai zis nimic si acum imi tii mie lectii. pai e frumos asa. nu zic ca asta de aici e poezia ultimă, mama poeziilor. dar corectitudinea ta e ca un orez cu lapte facut cu lapte praf.

Cu ultimile două creații ți-ai arătat măiestria lirică!
Cred eu.

îmi aduc aminte de vremea cînd decupam din reviste poze, si le lipeam in caietele altora si mai adaugam cateva cuvinte să fie amintirea vie. îmi mai aduc aminte cînd mă decupam pe mine din realitate sub auspiuciul unei incarcari filosofale acerbe, cu gorzo si altii, ascultand cradle of filth si analizand versurile alea aproape imposibil de tradus, servind frumusetea cu imaginatia si laturandu-mi gandurile ingerilor beti si morti de somn care ne pavoazau trotuarul vorbelor doar sa nu tacem. ca sa faci o gogoasa e nevoie de apa faina sare drojdie si timp. sa dospeasca. dar mai e nevoie de ceva, de foc, untdelemn si pricepere. ceva simplu e de fapt foarte complicat. mai cere si experienta si atentie. e usor sa spui ca o poezie nu e buna, ca asa mi se pare mie. dar daca musti din gogoasa si spui ca e rea, e fie pentru că nu stii ce gust are o gogoasa adevarata, fie ca n-ai inteles ce sunt gogosile. iar cand tu nu faci gogosi dar iti dai cu parerea de ale altora, nu te face nici macar necredibil, e chiar mai rau.

Leo, nu stiu daca iti dai seama dar doar ce-ai afirmat ca manelele pot fi judecate numai de manelisti.

cum dumnezeu nu-tio dai seama? filosofia nu poate fi analzata de maturatori de strada, orezul cu lapte se face cu lapte si nu cu lapte praf, iar manelele nu le poate analiza nici iosif sava. ca sa intelegi un fenomen trebuie sa fii in interiorul lui, nu in afara lui. din afara fie vezi geamurile murdare si te opresti la observatia asta, fie nu vezi cum trebuie, ce trebuie. daca ai parbrizul murdar nu vezi nici din masina in afara, nici de afara în masina. ca nu ne plac manelele, e un manierism si o alegere, nu inseamna ca am si inteles. iar esti pe langa, draga claudiu, ia racleta, spala-te pe ochi,

am asa vaga senzatie ca te umfli putin in pene. clar n-am vazut aceleasi filme, iar in ce-l priveste pe patapievici, e doar un produs defect al sistemului. am mai multa incredere in gorzo si fratii lui, fiindca, unu stie sa faca mobila, barci si sa puna gresie si faianta, unu are o gandire logica fara echivoc, si unu a facut expozitie de arta cu lutul adunat de pe peretii casei de acasa, din vadu izei. si a expus si la moma. cat despre ce ai uitat tu, e ca o fata care se duce la coafor si isi schimba culoarea parului. tot blonda esti, indiferent de marca culorii.

Draga Leo, as putea fi de acord cu cele scrise de tine mai sus, dar asta ar insemna sa acceptam si reciproca. Anume ca alcoolismul, depresia, autovictimizarea si deresponsabilizarea sociala, in conjunctie cu egocentrismul, aroganta, grafomanismul si tipurile de relatii sociale pe care le avem cu altii nu fac pe cineva in mod obligatoriu poet. In caz contrar aterizam pe taramul disonantei cognitive.

Intr-adevar, totul este usor. Usor si condamnabil. Condamnabil si lamentabil. Ceea ce nu face insa neaparat acceptarea dificilului ca adevar universal sa aiba caracter coercitiv, definitiv si irevocabil. Cu atat mai mult cu cat totul este o chestiune de perceptie iar perceptia se face vinovata de multe crime, genociduri si nedreptati.

Daca nu ar fi fost vorba de perceptie atunci nu ai mai fi contestat autoritatea lui Ionut Caragea care are o pagina de Wikipedia mai lunga decat a lui Mihai Eminescu si care are mai multe premii, diplome si restul decat tine. Ai fi fost de acord cu parerile lui.

Asa ca nu perceptia competentei da autoritate unei actiuni, draga Leo, ci, caracterul probant si ilustrativ al ultimei. Prin urmare nu ii acuza pe ceilalti de lucruri de care tu insuti te-ai face vinovat daca ai avea ocazia sa te judeci potrivit regulilor inventate de tine.

Totusi, daca esti atat de mult omul aparentelor de ce nu alegi sa emigrezi in Coreea de Nord sau China? Acolo intr-adevar nu oricine isi poate da cu parerea despre oricine si/sau orice. Sau, de ce nu, ai putea alege integrarea sociala intr-un trib de canibali din zona Australiei.

nu e neaparat calitatea discutiei, ca ma simt ca la bere, la un ștou fin și confortabil, liber sa ma expun și să spun ce gîndesc, ci mai degraba aceasta ușoară încercare de linșare, de prefacatorie în supracalificare pe care ți-o arogi, neantul tău superior dar totuși neant, ca și cum eu sunt piesa care nu trece niciun ctc. ai zis la un moment dat ca ti-ar placea să stam la o băuta la o terasa, si cred că e posibilă asta, dar înainte de asta trebuie să te speli de gandurile preconcepute. ma cunosti, macar prin ceea ce scriu, de ani, m-ai apreciat, apoi nu, iar m-ai apreciat si apoi iar nu. eu nu m-am schimbat, sunt la fel, identic cu mine insumi din ziua in care am invatat litera A. cum se mai lauda si bogdan, ma laud si eu, am toate literele in mine si se amestecă în continuu si apoi ies ca la 6 din 49, castigatoare sau nu. dar nu că poezia e despre noroc, ci despre intelegere, despre o stare care uneori poate fi buna, alteori nu. am scris mult despre dragoste că aproape ca am mers o statie cu metroul impreuna. și ea a urcat în cer si eu am coborît in iad. sau poate că fericirea m-a atins cu singurul ei fulg de pe aripa si nici nu putea să zboare mai departe. nu stii ce e cu mine, dar iti dai cu parererea de parcă ai markerul acela cu care poti sublinia tot. nu ma cunosti, poate e momentul sa te gandesti că nici starea vremii de maine nu o stii.

Bogdan nu se laudă, Bogdan încerca voalat să îți arate că în paralel cu gradul tău de ocupare mai sunt și alții care își umpleau timpul cu diverse chestii, de care precis nu știai, pentru că acești indivizi, cum vrei tu să le zici, nu au considerat necesar să te înștiințeze chiar pe tine. Pe de altă parte, trebuie să îți comunic îngrijorarea mea cu privire la spectaculoasa ta calitate de a nu avea egal, trăsătură de dimensiuni patologice. De la înălțimea acestor unice abilități, nu înțeleg de ce sunteți atât de ahtiat de interacțiune poetică sau critică cu indivizi care, evident, nu se ridică la nivelul dumneavoastră. Cu alte cuvinte, dacă dumneavoastră sunteți cel mai bun, de ce dracu nu vă cumpărați o oglindă și nu mai cerșiți participarea unuia și a altuia în subsolul textelor dumneavoastră? Mai și veniți cu prototeoria legată de confecționarea de gogoși fără să vă întrebați dacă nu cumva cei care vi le degustă nu sunt cumva patiserii și totodată proprietari de gogoșerii. În concluzie, am vorbit ca să nu ne plictisim, timp în care, de fapt divers eu am avut și 2 ședinte și am generat încă două proiecte pe bani frumoși. Și toate ăstea pe o temă de creație poetică. Îmi place așa!

ca si eu am facut tot doua sedinte si am castigat ceva banuti intre timp. ma distreaza insa expresia ta, cum că cersesc atenție. draga bogdan, toti cersim atentie, numai prin faptul ca deschidem gura, altfem am tacea definitiv. suntem facuti sa ne oglinfim în ceilalti, după chipul si asemanarea împăratului. e la mintea si celei mai proaste gaini că nu scriem poezie si o ingropam in pamant cu poza noastra, in speranta că peste mii de ani cineva va dezgropa si citi. tu de ce scrii? de ce publici aici? nu tot ca vrei sa fii băgat in seama? daca cineva iti spune ca scrii prost nu te enervezi? eu asa am vazut. faci doar sa pari o umbra trista a unui copac fara umbra. că de, poetul nu are nevoie de umbră, toti ceilalti sunt umbra lui. si adevarul e ca asa e. fara narcisism nu exista poet. si nici poezie.

Ai pus punctul pe i. Este corect. Nu te cunosc. Si tocmai asta ma face sa-mi pot exprima parerea extirpata de subiectivismul unei potentiale relatii de prietenie sau amicitie. O parere care ramane totusi o parere si nu un adevar universal, asa cum tu alegi sa o etichetezi. Eu nu insist pe validitatea spuselor mele si nu incerc sa te conving de nimic, pledez in schimb pentru dreptul natural si imuabil de a putea crede ce vreau, despre cine sau ce vreau atunci cand vreau. Nu am o problema cu faptul ca nu esti de acord cu ceea ce spun, asta e total in regula. Am insa cu faptul ca dupa tine, eu nu ar trebui sa ma exprim pe anumite subiecte pentru ca imi lipseste competenta.

Cum se stabileste competenta si de catre cine? Avem vreun Competentometru? Revin astfel la Lieblingsbeispiel-ul nostru, Ionut Caragea.
Si el considera ca nu poate fi criticat de cei care nu au biografia completa, nu au publicat, si nu au obtinut macar cateva premii.

Personal, te sfatuiesc sa nu accepti sfatul lui Bogdan de a te privi in oglinda. Altfel, s-ar putea ca uitandu-de acolo sa descoperi ca esti fost rugbist, tuns scurt, nascut in Constanta dar relocat in Oradea, mare aforist si lider al generatiei douamiistilor. Si nu stiu daca asta e neaparat ceea ce iti doresti.

scriam in ultimul, cel mai recent poem, că nu ma pot privi în apa de la robinet. dar ma pot privi in timp. si cumva timpul e o oglidă spartă de oamenii care dau mereu cu pietre, că doar lapidarea le conferă lor liniștea si satisfactia necesara. nu pretind ca sunt un mare poet, dar nici nu am complexul amintit de tine, mai mult sunt constient că nu se mai poate face misto de mine. nu caut sa zic altele, decat ca am avut influente diverse, asupra mai multora care cautau poezie. si cu asta sunt multumit si impacat. ma duc sa mananc si sa beau acum, o dupa amiaza faina.