despre facerea și desfacerea destinului

și nici măcar nu folosim modele statistice, cred că omului îi place asbtractul, altfel nu ar fi inventat acest cuvânt
am reținut această propunere
“ dar cu ochii închiși și sîrma nu mai e demult acolo”
foarte probabil să pășim în gol

sirma aceea semnifica ceva, deci nu pasim în gol, ci mai degraba aiurea, pentru ca se zice ca avem liber arbitru.

asta am spus și eu prin “cum ne place…”
și “foarte probabil…” care arată că suntem pe sârmă, dar este mare probabilitatea să pășim în gol
fiind cu ochii închiși (care semnifică orbi în rațiune)

de fapt este vorba, dupa cum spunea latinul, fortuna caeca est, - mai degraba orbi in ce priveste viitorul, niciodata nu stim ce va urma, desi cumva, in viziunea determinista putem prevedea, dar niciodata nu e sigur. spre ex Locke, parintele empirismului modern da ex unei bile de biliard lovite careia nu-i poti prevedea cu exactitate traiectoria. in fine, discutia e mult mai larga, nu cred ca am surprin exact toate aspectele, dar discutia se poate largi, tocmai de aceea acest text.

ca şi la poemul cu zâmbetul şi patriotismul, Leo merge pe căi bătătorite de alţii, lipsindu-i originalitatea. El se pricepe la poezii de dragoste pe care le scrie doar pentru el (cum bine observa un mare critic). Este un fel de Brumaru fără rime şi fără virilitate poetică sau un fel de Cummings expirat - şi-o bagă din necesitate, şi cam atât. La poeziile filozofice, ori nu poate, fiindcă nu poate, ori se pune pe futut, ca să arate că e viril (Brumaru o făcea muuult mai elegant, iar tăticul Bukowski şi-o băga muuult mai straşnic în urmă cu jumătate de secol, de zici că versurile lui Leo sunt clone nereuşite ale poemelor americanului, un fel de film porno plictisitor, cu actori de duzină) Problema nu se opreşte aici. Este atât de evident faptul că Leo se inspiră din alţi autori (în cazul de faţă se inspiră din Kipling - If), dar nimeni nu observă versurile lui la limita plagiatului şi nimeni nu are curaj să-i spună să se oprească din ceea ce face. Despre filosofia sârmei, parcă e la alba-neagra. Ba e sârma, ba nu e sârma. Ce filosofie este asta, măi omule? Ai luat sârma în mână în ochiul craniului shakesperian, to be or not to be sârmă? Ilie ţi-a spus-o cu frumosul, dar tu nu observi şi explici nişte nonsensuri. Cred că textul ăsta are un singur rol. Autorul îşi încearcă norocul, poate-poate prinde ceva: "întreb toate femeile din club dacă vor să se fută cu mine". Tipul din club care era întrebat era chiar el, deghizat poetic, dar Leo vrea să ne ducă cu zăhărelul.

în ochiul - în locul

bati campii, nu te pricepi, nici nu intelegi. mai bine taci.

comentariile tale sunt la fel de expirate ca versurile pe care le scrii. Daca in poezie folosesti modele de acum jumatate de secol, in comentarii folosesti propriul tau model, din urma cu jumatate de secol.

autorul nu trebuie sa dea explicatii, nu e dator nimanui nu nimic, scrierea vorbeste de la sine. limitele nu sunt ale autorului ci ale celui care interpreteaza.

tu in toate textele tale dai explicatii autorilor, asa cum o faci si in cazul de fata: "de fapt este vorba, dupa cum spunea latinul, fortuna caeca est, - mai degraba orbi in ce priveste viitorul"

De ce crezi ca nu ai succes in afara Agoniei? Fiindca nu le poti explica criticilor ceea ce vrei tu sa zici in poeme, iar ei nu-si pierd vremea sa analizeze niste nonsensuri.

Pe Agonia reusesti sa pacalesti 5-6 oameni, fiindca esti stelutar si ei asteapta de la tine sa le intorci gesturile, dar in afara Agoniei nu poti pacali pe nimeni. In afara Agoniei nici macar nu-ti poti vinde toata opera cu 50 de lei, ca sa-ti cumperi doua pachete de tigari. Incearca si tu sa vinzi o carte cu 50 de lei, ca sa pari mai valoros.

Hai pa, ti-am acordat prea multa atentie!

matale ai niste preconceptii, si stiu de ce, pentru ca esti atat de plin de sine incat te crezi cel mai bun si mai special poet din lume. din pacate ai texte extrem de slabe, ai citit tu ceva, dar nu suficient cat sa-ti depasesti conditia si preconceptiile. e evident ca ti s-a pus pata pentru ca ti-am trimis comentarii negative si asa cauti sa desfiintezi ori ce text semnat de mine. e problema ta, nu ma simt in niciun fel lezat. spuneam candva intr-o alta poezie, dansez pe o lama care nu ma poate ucide, plutesc.

care orice text semnat de tine, mai? Este primul text la care comentez negativ nonsensurile tale, la altele chiar am comentat pozitiv, in ciuda limbajului tau infect cu care mi te adresai. Stai prost cu memoria, observ. Vrei sa-ti dau copy-paste? Si gata, ca-mi pierd vremea cu tine.

din pacate eu nu ma laud ca tine, dar pot pune pariu ca despre poezia mea se stie unde nici cu gandul nu gandesti. si apropo de vanzari, ar fi bine sa stii ca vanzarile mele au fost bune, mai toate tirajele cartilor mele sunt epuizate, si de aceea am vandut carti in format electronic. iar eu m-am plictisit de tine, mai ales ca agasezi si in loc sa comentezi poezie comentezi omul, ceea ce e de cacat, dar cum comentezi iti arati adevarata fata.

Eu nu comentez OMUL, mai desteptule, eu comentez poezia, personajele din poezie si SCRIITORUL - Autorul. Ca tu, ca OM, te autoidentifici cu lucrurile pe care le spun despre autorul scriitor, este problema ta. Si gata, ai ultimul cuvant, ca sa fii fericit. Eu am incheiat.

Cand vorbesti despre carari batatorite cred ca nu iti dai seama ca de fapt te referi strict la tine.

Majoritatea copiiilor din clasele 8-12 scriu asa cum o faci tu.
Stilul tau este unul care ar fi in stare sa motiveze un proiect de crowdfunding al babelor telenoveliste purtatoare de margele care s-au maritat virgine si au murit cu panze de paianjen vaginale dupa noaptea nuntii, proiect care ar urmari sa te conserve dupa moarte asemenea lui Lenin pentru a fi depus in inima studiourilor TV Y Novelas din Venezuela pentru curioasele stirbe si analfabete. Lirismul tau izvoraste din inima manelelor si al telenovelelor si are la baza niste teme puerile, cel mult adolescentine, dezbracate si luate din toate pozitiile posibile de multi alti inaintasi ai tai pe care citindu-i, nu ai inteles ca trebuie sa ii depasesti, ci sa ii imiti din pacate.

Liric sau metaforic daca vrei, tu nu existi, esti incapabil sa vii cu ceva nou si stii asta, motiv pentru care ti-ai creat singur o pagina de wikipedia plina de minciuni si te-ai agatat ca de masinile de pompieri de diferiti critici de prin lumea literara care ar recenza si comenta pe oricine fie pentru a-si pastra statutul, fie pentru a si-l recapata, ca viata e scumpa si cam trece prin stomac.

Scuteste-ne de lectiile despre cine imita pe cine. In afara de viitoarele chiriase ale locurilor de veci si a unora care confunda sinceritatea, naivitatea omului limitat si justificarea vocabularului sarac prin sentimentalism desantat si stupid, nu te citeste nimeni. E o realitate crunta si depresiva pentru unul care sufera de megalomanie si umple internetul de parerile altora despre el, mentiunile si premiile pe care le-a luat si poze cu el insusi prin bodegi, cimitire si alte locuri prin care altii au umblat.

Stiu stiu, ai multe likeuri pe facebuci, unele din ele sunt de la critici literari dupa cum zbierai isteric pe aici prin comentarii. Realitatea este ca atunci cand scoatem gadgeturile si deviceurile din priza lucrurile stau cu totul altfel. Sau cine stie, poate vei avea un viitor deosebit pe Meta. Iti poti comanda niste ochelari virtuali, investesti in criptomonede, faci achizitii de terenuri si proprietati virtuale si cu siguranta acolo vei avea succes. In malaxorul neomarxist pseudomodern cu nuante puternice de cancel culture vei fi cu siguranta privit, asa cum tu insuti minti patologic pe wikipedia in pagina pe care singur ti-ai facut-o, ca liderul generatiei 2000 sau vreun Einstein.

facand referire la o bucata din text ca discutia e o dedublare. atoatestiutorule, infailibilule, e o poveste adevarata, si o discutie cu cineva care exista in realitate si pe care l-am intalnit. pentru ca poezia mea e foarte ancorata in realitate. cat despre filosofie, am pregatirea necesara la universitatea din bucuresti, asa ca nu-mi spune tu mie ca rata impunge si boul macane si fuge.

multumesc, sunt convins ca ai dreptate 100%.

este bine ca, de data asta, nu ai mai facut atacuri la persoana. Este foarte bine. In rest, parerea ta este egala cu zero. Sunt peste 200 de cronici care s-au scris despre cartile mele, unele scrise de criticii cei mai mari ai tarii. Sunt patru carti de studiu literar. Tu, nu contezi. Poti sa zbieri cat vrei, nu ma impresionezi. Tu ai doar functie de avocat al lui Ancutza, care este incapabil sa se apere, sau avocatul altora, depinde ce caz. Mai bine ti-ai pune un mare semn de intrebare. N-ai facut niciun puric in lumea literara, nu stie nimeni de tine nimic, in afara de 5-6 de pe Agonia. Asadar, daca exista un frustrat de serviciu, acela esti tu. Altfel, atunci cand iti placeau textele mele (ai recunoscut ca-ti placeau, sper sa nu trebuiasca sa iei lecitina din nou ca sa-ti aduci aminte), puteai sa vii frumos si sa-ti spui ca-ti plac, ca nu-ti cadeau tresele. In rest, chestiile pe care le spui despre Wikipedia sunt expirate zau. Repeti si repeti acelasi lucru, denaturand adevarul. EU NU AM ZIS NICIODATA CA AS FI LIDERUL UNEI GENERATII. Sunt cativa critici si scriitori care au zis asta: Theodor Codreanu, Daniel Corbu, Corneliu Leu, Ionel Bota, Emilian Marcu, Constantin Frosin, Aureliu Goci, A. I. Brumaru etc etc. Si ca sa intelegi si tu odata si pentru totdeauna, NIMIC NU POATE RAMANE PE WIKIPEDIA DACA NU E MENTIONAT IN SURSE CREDIBILE, REVISTE, ZIARE, ENCICLOPEDII, DICTIONARE.

Sunt INFORMATII VERIFICATE DE ADMINI.

Asa, ca, repet, ceea ce spui tu sau Leo, este IRELEVANT. NU aveti calificare, nu aveti competenta, nu aveti pricepere.

E CLAR?

Poti sa spui ce vrei, dar ca poet esti nul.

din punctul tau de vedere sau al lui Caludiu, sunt NUL. Accept acest lucru. TU esti Presedintele Academiei Romane si Claudiu este Al Cistelecan. Ma inchin VOUA!

Ca toata tevatura asta, im jurul unui text atrage multe priviri. Sunt convins ca fiecare are niște concluzii , fie ca le spune sau doar le tine pentru el.

tu mereu ii vei avea de partea ta pe agonisti. Vorba aceea, cand apare un scriitor NUL (ca mine) intr-un mediu elevat, toate geniile se unesc impotriva lui ca sa ii arate cat de NUL este:))

Nu mai stiu cine a zis-o, parca Jonathan Swift...

Asadar, eu ma voi inchina voua, geniilor, ca-mi deschideti mintea.

Aproape ca-mi dau lacrimile de fericire!

Esti intr-un delir continuu, absurd si stupid deopotriva. Poezie.ro nu este o platforma pe care ne etalam statutul, ci una pur experimentala.
Ai venit in plina canicula, la 40 de grade, pe plaja cu tricou si short Nike si adidasi Diadora in timp ce toata lumea e in chiloti si joaca in picioarele goale. La pauza, tu bei apa cu lamaie la terasa, noi scoatem din lada frigorifica ingropata in nisip bere din gheata, apoi tu ai nevoie de o ora sa cauti toaleta pe faleza, noi avem nevoie de 2 minute ca sa ne usuram in mare si apoi o luam de la capat. Tu esti "ca la carte", noi suntem "ca acasa".
Tie iti plac aparentele, ideea de brand, etalarea, sclipiciul, goldeanul, lanturile atarnate la gat, esti fixat pe cum te percep ceilalti, statut, recunoastere si implicit milogeala si aliniere. Probabil te-ai plimbat prea mult prin Tomis Mall si printre schimbatorii de valuta care isi fac veacul pe-acolo. Dar poezie.ro nu e locul ala.

Intr-un fel mult mai simplu spus, Ionut, ai sarit gardul imbracat la nudisti si ii certi ca fac plaja goi, ignorand insa ca tu esti cel care a venit peste ei si nu ei peste tine. E un gard, tu ai ales sa il sari si sa fii aici, nimeni nu te-a adus cu forta. Si fiind alegerea ta si nu munca de persuasiune a cuiva, frumos si corect este sa respecti filosofia si practica locului si sa te comporti ca oricine altcineva, incetand sa mai sari de zece metri in sus cand intalnesti oameni care te contrazic sau gandesc altfel decat tine si sa renunti la etalarea frustrarilor potrivit carora ceilalti nu te "recunosc". Ca sa fii recunoscut, trebuit sa fii cunoscut, Ionut.

am făcut o cercetare, ca să văd cât de geniu eşti. Am văzut că pe Facebook ai o puzderie de prieteni, dintre care foarte mulţi scriitori de calibru şi câţiva critici literari de prima mână. Textul tau, despre facerea și desfacerea destinului, l-ai postat de 2 ori, acum 13 ore. La prima postare ai 3 likeuri, la a doua, 2 likeuri. 2 likeuri le ai de la aceeaşi persoană - o doamnă, iar celelalte de la nu ştiu cine. Oare de ce textele tale nu sunt apreciate de marea masă de scriitori şi critici? Stai aşa. textul tău de unnşpe stele de pe Agonia, are doar 10 likeuri pe Facebook. Cum este posibil aşa ceva? Celelalte texte, 3-4 likeuri. Păi, dacă dispare Agonia, tu eşti al nimănui. De ce nu-l chemi acolo pe Claudiu, să-ţi facă un pic de reclamă?? Sau vrei să vin eu, sa-ţi mai dau un like, să ajungi la 3 likeuri în loc de două? Tu pricepi ce zic eu aici? NU AI SUCCES LA MARELE PUBLIC. Nu ai likeuri, nu ai comentarii, nu ai nimic. Ai doar 70 de likeuri, acolo unde ţi-ai postat look-ul. Mi se pare umilitor, să fii apreciat doar pentru lookul tău de acei poeţi şi critici, iar la poezie să nu dea 2 bani pe textele tale. De ce îi mai ţii în listă dacă nu te merită? Dă-i pe toţi afară!

Vai, am trecut d ela fericire, la întristare! Geniul Ancutza este de fapt un geniu pustiu in afara Agoniei. Si mai tragic este faptul ca GENIUL se plange ca i se imputineaza cititorii si pe Agonia. Adevarul este ca, daca nu ai avea nivelul de 120 si nu ai da stelute, succesul tau ar fi identic cu acela de pe Facebook.

Imi pare rau ca nu am timp acum sa răspund pe indelete, sunt in metrou
. Dar eu nu vanez like uri. Mi e indiferent . Eu scriu si atat. Si fb si agonia sunt baze de date pt mine, nu trambulina. Poti sa te falesti tu sau altii cu sute de like uri inimioare commuri si ce vrei. Eu imi cunosc valoarea si stiu ca nu in asta sta sta.

nu sunt de acord cu tine. Mai scuteste-ma cu comunitatea, principiile, filosofia. Eu nu o sa dansez niciodata cum vreti voi, voi dansa cum imi place mie. E un drept constitutional, al propriei gandiri, al libertatii de a fi. Si, pardon, eu respect regulile. Si in cazul lui Ancutza, am comentat un poem extrem de prost. Am argumentat. Tu, in calitate de greu al site-ului, ai incalcat regulile in mod repetat, atacand la persoana. Ti.am dat copy-paste si ti-am aratat. Nu te-am vazut sa te autospedepsesti, sa iti ceri singur reducerea nivelului. Si, fii atent, esti si cu doua fetze. V-ati batut joc de omul acela (nu-i dau numele). L-ati tarat in conflictul acela, l-ati incurajat sa depaseasca limita, iar apoi, ati intors armele impotriva lui, ca sa il dati afara. Insa nu v-a mers. Vezi tu, eu apreciez valorile si vad potentialul din oameni. Ai gresit foarte mult atunci si continui sa gresesti. Fii tu, in primul rand, un exemplu pentru toata lumea, ca sa te aiba lumea de model. Fii mai umil. Ca de valoare literara, stim cu totii cat de genial esti. Si iti zic un lucru. Trebuia sa il lasi pe Leo sa se apere singur. Era vorba de textul lui. Daca iti placea textul, trebuia sa spui de ce iti place, sa argumentezi, nu sa ma ataci pe mine. Faci greseli repetate. Esti foarte inteligent, dar faci greseli repetate.

Tu nu ai comentat niciun poem, pentru ca nu l ai comentat in intregime. Tu ai spus de ceva neoriginal si ai facut trei comparatii. Poemul in sine nu l ai comentat ci scriitorul. Asa ca lasa ma cu vraja ta iefrina.

aceasta discutie. Cred ca ajunge. Nu mai am chef, am si alte lucruri de facut. Leo sper sa invete ceva din chestia asta. Ca raul si mizeriile pe care le face se pot intoarce inzecit impotriva lui. E o chestie de Karma. Cu bun simt, cu dragoste, cu intelegere, cu aprecierea semenilor, se poate ajunge mult mai departe. Mie, voi, nu imi sunteti indiferenti. Apreciez partile bune din voi. Si cu asta am incheiat. Bafta!

Si de karma si de propunerea ta. De ce nu ai comentat alte poeme? Ca ai gasit aici putina vulgaritate? Care isi are rostul dar tu esti prea destept sa intelegi. Poti sa izi vezi de oile tale, e treaba ta.

Bai, Leo, tu chiar ai o problema cu memoria!

Iata comentariul meu de la poemul "mi-am luat un album de colorat stele negre", in care te-am apreciat!

"chiar daca Leo a fost destul de nepoliticos în trecut, pot să trec peste orice când văd o poezie de-a lui foarte bine scrisă, una în care empatizez cu suferințele poetului, cu singurătatea lui din care nu se iese cu avocat. Faină metafora muștelor, a pietrelor, a ferestrelor care licitează pentru pasărea măiastră. Nu doresc un mulțumesc, am spus-o ca și când aș conenta poezia unui autor necunoscut, mort de mult, dintr-o oarecare carte. Și totuși, fiindcă nu pot ignora faptul că este încă în viață, îi doresc multă sănătate și inspirație!"

ca sa iti demonstrez cat de nasol stai cu memoria. Este vorba de poemul Zile cunte de betie:

"Pentru că orice text trebuie privit cu dragoste și înțelegere, nu cu greață (la urma urmei, suntem oameni, ființe superioare, care creează ceva înspre salvarea noastră și a umanității), așa privesc și eu acest text scris de domnul Leonard Ancuța. Citind, îi înțeleg durerile, tristețile, suferințele, de unde și frustrările care, uneori, răbufnesc în comentarii sau în texte. Nu este singurul care are ficatul și fierea în pioneze, nu este singurul cu dureri atroce care îi macină trupul și mintea, nu este singurul care se târăște în mizeria acestei vieți. Textul trebuie privit cu respect și compasiune, chiar dacă aș vrea, uneori, să văd autorul depășind această barieră a suferinței, să-l văd calm, senin, înțelept, luminos, bucuros, în ciuda tuturor porcăriilor prin care trece. Pentru că, peste tot și toate, există un Dumnezeu. Poezia este o cale sinuoasă, dificilă, de mântuire, de purificare, un adevărat catharsis. Se simte că autorul e sclav în propria condiție, negăsind portița de ieșire. O va găsi? Zilele crunte de beție îți pot amorți durerile, mai ai curajul să te ridici, să mergi mai departe, să înfrunți acest inamic nedorit... Se vede și din comentarii că autorul este un om singur, atât de singur încât îi place să vorbească despre propria poezie cu toți cei care îi ies în cale, să spună tot ce poate face el, pentru a se descărca, cumva, de traumele sale, pentru a da importanță propriei sale existențe. Textul e la granița dintre jurnalul personal și poezie, e direct ca exprimare, traumatizant, având și câteva metafore bine alese. O steluță virtuală și din partea mea!"

este de 2 comentarii pozitive si unul negativ. Tu vad ca uiti f usor comentariile pozitive, iara colo cand vine cineva si iti arata ca ai scris un text prost, faci urat. Acum, tu de cate ori mi-ai comentat pozitiv poemele in ultimii 20 de ani? Niciodata, nimic. Deci? Orice comentariu este de prisos.

SI chiar ca ma opresc acum. Nu mai vreau, am obosit!

E treaba ta ca ai obosit.pe de alta parte ce facem aici, tinem scorul ca la rugby, ca doar la asta te pricepi?
Poemul e bun, poate mu excelent ca altele dat nu ti place tie. F bine parerea ta nu conteaza..

Leo, tu spui multe prostii, multe neadevaruri. Vine omul si iti arata ca la copiii mici, si nu ai dram de decenta. Dram de umilinta. Stii ce? Daca tot nu tii minte faptele bune, cmentariile sincere, pozitive, pe text, inseamna ca nu mai meriti acest lucru. Eu sunt oricum o nulitate, iar tu nu vei avea de pierdut. Am incheiat discutia. Fii tu fericit in lumea ta si cu asta basta.

Tu nu ai ce sa mi explici mie, poti sa spui ce vrei tu, dar eu nu spun prostii si neadevaruri. Ca nu stau sa mi apar textele e una, dar sa las orice lpretin scriitoras de scara sa mi se urce in csp e alta. Asa ca fati bagajelul si du te noua si cu a branzii xece, cum ar fi spus bunica.

Un text de mare forţă ideatică
presărat cu mici imagini hazlii...

Am lecturat cu deosebită plăcere!

mulțumesc de apreciere, mă bucur ca îmi citești postarile, să auzim de bine.

Draga John Caragea, numele alea sunt irelevante pentru mine. Si in general numele, oricare ar fi ele si ale oricui ar fi (pentru mine criticii sunt la fel de obiectivi ca vecinii de pe scara), nu au nicio greutate pentru mine. Si Nichita Stanescu la un sprit spunea oricui ca este geniu. Ceea ce da trecere unui poet este notorietatea sa si constanta din mentalul colectiv sub umbrela istoriei - nu pupatorii din spatele lui.

Madularul lui Terente de la Antipa (fostul) e mai cunoscut ca tine in Romania. Cand il vei depasi ca notorietate, atunci ma voi gandi poate sa iti cer un autograf. Pana atunci insa, succes la pozat prin cimitire si carciumi, uploadat diplome de la concursuri pe net, postat online ce zic altii despre tine, la adunat likeuri pe facebook dar mai ales la gasirea resurselor interioare (dar si externe) necesare pentru alimentarea oceanului de megalomanie si infatuare in care te scalzi. Poate s-o gasi careva sa iti arunce la un moment dat un colac de salvare.

Cu bine, micul meu prieten!

îmi vine un cap un vers de la Parazitii, - Și știi ce-i haios? Mi-ar sparge fața, hahaha! Să mor dacă înțeleg ceva.
Cam așa e cu junele John cum îi spui tu, care suferă de dureri de spate si mai bea palinca, poate uneori greste doza sau sticla. stiu ca e infatuat, megaloman, dar daca am timp imi place sa vad cate aere flatulate mai scoate. că desi se lauda ca a comentat poemul, nici nu a observat ca e construit cumva. in fine, eu ma bucur ca ai trecut pe aici.