Poezie
limbajul e un monstru din altă galaxie
2 min lectură·
Mediu
nu mi-am imaginat niciodată subterana, dostoievski a făcut-o
eu trăiesc la etajul trei, aripile mele nu se rotesc niciodată
pentru că poartă mănuși, așa m-a creat șarpele de noapte
doar ziua sunt pernele protectoare, așadar iată subterana
suspendată în care trăiesc, unde depravarea dispare
după ce a fost consumată, la fel cum îngerul meu păzitor
după ce se face terci, sunt un vrăjitor al lui euripide
stau în afacerea fanteziilor, scriu cum aș arunca televizorul pe geam
cum i-aș fura cuvinte grecului, că e prea beat și doarme
pe perna mea protectoare, cînd liniștea devine orbitoare
sunt un mic batjocorit, un geamăn tragic care îl pune pe euripide
să meargă la non-stop, să treacă el printre pisici negre, să facă el
trei pași înapoi și să-și scuipe în sîn, eu merg înainte și nu scuip
eu cunosc claritatea xanaxului, a sărăciei și a singurătății, a lipsurilor
și nodul în gît cînd nu vin extratereștrii să îmi pună cuvinte în cap
am citate din bomboanele aduse din cosmos, din ciuperci sau antidepresive
așa cum pe vremea cînd eram copil mîncam bomboane cubaneze
care mă înfrățeau cu extazul, acum vin demonii veșnici să îmi aducă
propoziții întregi care vorbesc despre vreme, despre temperatura mea
în schimbare, cum mă răcesc, despre furtunile și eclipsele mele
despre felul în care în loc de piese de șah am licantropi care vor
să muște atunci cînd vreau să-i mișc
nietzsche îmi povestește nașterea tragediei, în loc de poveste de noapte
și tragedia mea adoarme pentru cîteva ore, somnul nu ține niciodată
cu visătorul, se termină prea repede și mă trezesc în cîrjele dimineții
ca un orfan, fără cuvinte și fără amintiri, mă trezesc la pierderea
fidelității față de orice am iubit, față de orice am ținut în brațe
toți am fost copii odată, și cred că și mobila din casă a fost cîndva
cum cred că și otrava pe care mi-o dau monștrii din spațiu a fost copil
eu joc încă de-a v-ați ascunselea cu mine însumi și nu mă găsesc
umblu din transă în transă, fac schimb de universuri de parcă ar fi
timbre, sunt un învins al transformărilor, nu cunosc bunăstarea
dragostei, dar curînd voi cunoaște bunătatea lumînării
temnița în care extratereștrii nu mă vor găsi, nu mă vor mai elibera
niciodată.
091.722
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 378
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “limbajul e un monstru din altă galaxie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14170036/limbajul-e-un-monstru-din-alta-galaxieComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAsi crede-ma, filosofie aproape ioc, doar mici trimiteri, cum ii sta bine autorului. daca spuneai ca prea multa metafora, poate ziceam ca da. dar iarasi asa ii sta bine poeziei. altfel, astept sa recitesti. sunt convins ca, in ciuda tuturor certurilor de pe site, pe acest site unde e deja mai multa raca decat poezi, textul meu merita citit nu de filosofi, ci de cei care vor poezie.
0
LAnu se mai citeste textul, se citesc doar comentariile. mai bine de jumatate dintre comentarii sunt off topic, sunt meciuri, contrati, nu intrari pe text. e un meci pe faulturi, nu pe goluri.
0
DEDin “subterana” de la etajul trei se pot face însemnări de neuitat. Un poem adevărat, peste care nu se poate trece.
0
ZADistincție acordată
Leonard,
Viața ta este poezie. Felul în care scrii, zău, nu cred că ești din lumea asta. Lași în fiecare poem (ce-l scrii) lumină din lumina ta, este un mister cum încă nu te-ai epuizat, deci clar ești un miracol în carne și oase, Dumnezeu ține cu tine și te ține puternic. Eu cred că ți-a dat mulți talanți, tu i-ai pus pe toți în poezie și de aceea nu va ieși nimic (material) din ei, dar într-o zi toată această lumină va exploda ca o supernovă dând naștere la alte lumi în care toți vom fi nemuritori.
Îți doresc numai bine, să fii înconjurat de tot ce poate fi mai frumos care să-ți bucure inima
Cu cele mai bune gânduri,
Antonia
Viața ta este poezie. Felul în care scrii, zău, nu cred că ești din lumea asta. Lași în fiecare poem (ce-l scrii) lumină din lumina ta, este un mister cum încă nu te-ai epuizat, deci clar ești un miracol în carne și oase, Dumnezeu ține cu tine și te ține puternic. Eu cred că ți-a dat mulți talanți, tu i-ai pus pe toți în poezie și de aceea nu va ieși nimic (material) din ei, dar într-o zi toată această lumină va exploda ca o supernovă dând naștere la alte lumi în care toți vom fi nemuritori.
Îți doresc numai bine, să fii înconjurat de tot ce poate fi mai frumos care să-ți bucure inima
Cu cele mai bune gânduri,
Antonia
0
ZAPoetul este un sculptor de invizibil, într-o lume materială mediocră nu va avea niciodată loc, eu una aș face dacă mi-ar sta în putință o planetă doar pentru artiști, dar am totuși încredere în Dumnezeu că ne-a pus pe toți grămadă la un loc cu un raționament ce depășește înțelegerea noastră limitată.
0
LAMai am o suta de poezii apoi mor. Mulțumesc mult .
0
OADistincție acordată
este impresionant în primul rând pentru că se ridică la nivel macroscopic, universal, interstelar aș zice, tocmai pornind de la o subterană... e un tragism aici care emoționează adânc și fiecare personaj amintit este un reper, o mică planetă, să presupunem, în universul acesta nemărginit, de la care poetul Leonard Ancuța își (în)scrie propria diversitale metaforică a gândirii și trăirilor sale.
un poem ingenios. recomandabil!
un poem ingenios. recomandabil!
0
DVDistincție acordată
Monștrii poetici ai lui Mircea Cărtărescu sunt mici ținci, versuri iluzorii față de acest discurs, față de această poetică underground care sună și muzical, ca un hit muzical. "Monștrii din spațiu" sau mai degrabă daimonul platonic autentic îl inspiră pe Leonard Ancuța
0
textul îl primesc cam astfel:
eu și tu la tv, eu realizatorul, tu invitatul
eu întreb: și, ce spuneți domnule Ancuța, despre genul poeziei din zilele noastre, comparativ cu ce se scria în trecut? și hai să încercăm o comparație între prezent și antichitate.
și tu spui:… exact ce ai spus în text.
eu mă uit pe un monitor și zic: emisiunea este interactivă. un telespectator întreabă…
tu răspunzi, făcând trimitere la unul (din vremurile noastre), la altul (din vremuri trecute), filtrezi, oferi nuanțele propriilor zbateri, delimitezi, asumi, rupi prezentul cu provocările sale de un romantism al vremurilor trecute…
da
e de citit textul tău.
îl voi reciti. acu’ m-a întrerupt domesticul (la propriu):- X vrea să cumpere o mașină, să o cumpere pe persoană juridică sau pe persoană fizică? mă uit lung la ce scriam și înjur în gând. tac.
deci, voi reciti
spor!