Leo Nora Lacustra

voi incepe de la coada la cap

Andu: nu inteleg de ce tot te ostentezi cu aceasta violenta inutila, un pic nostalgica, din moment ce nu evaluezi toate potentialitatile situatiei de fata. Daca am juca Foc si Apa, ai fi undeva la sub zero grade, departe de vanat si foarte degerat. Si la final suntem siguri/sigure ca ai fi surprins. Daca tot ne-am gadilat in nume mai mult irelevante cu exceptia raposatului eliade, permite-ne sa-ti dam tema de gandire pentru momentele in care iti masori presiunea: modalitatile de exprimare comunitare. Deschide frumos cu mana stanga o carte de istoria culturii si citeste despre arta comunitara, unde identitatea autorului este imposibil de stabilit, datorita........si aici vei completa tu motivul. Poate asa vei intelege de ce Leo Nora Lacustra este sau nu hermafrodit/a homosexual lesbiana sau se androgineaza in ambiguitati textuale. Suntem siguri ca acest plural pana la urma il vei aprecia. Ai nevoie doar de timp pana te acomodezi cu ideea. Pacat totusi ca persisti in a fi interesat de autor si nu de texte. In ceea ce priveste critica lourdei, iti respectam opinia. Cu bine, preferatii/preferatele tale: Leo Nora Lacustra

Traian, daca am cauta retete, suntem siguri/sigure ca ne-am indrepta gandurile catre posologii, cabinetele medicilor nostri de familie sau catre dulapul unde constiinciosi / constiincioase am decupat culinarismele din reviste de duzina. Dar aici nu e vorba de mistica iconografica si nici de iconologie contemporan directionata spre demistificarea banalului in imagini oculte sau viceversa. Si sa-l lasam pe mult iubitul nostru Hieronymus sa se odihneasca in pacea sa halucinanta fara a zgandari nevoia de a escava o interpretare in lipsa identificarii unui simplu si inocent Esential. Noi inca ne intrebam cine este Lourdes asta si ce-ar spune habotnicii daca le-am spune: ciuciu muciu nici nu ne pasa daca fecioara purta pantofi sau nu cand a pretins ca apare. Si unde era Lourdes? In Islanda?

Daniel, nici noi nu stim, am tot cautat in dictinoare…… peste tot, juram, dare nu reusim sa gasim cuvantul. S-o intrebam pe sfanta…….. of, epifaniile astea slabe si lipsite de convingeri puternic literare. Ce inseamna “imi pare ” “imi pare” Este laptele alb sau nu?

Marian, e chiar haioasa interpretarea ta, incepuse sa ne placa mai mult decat textul. Ce –ai vazut tu era un ingenuu epic, mai valoros decat steluta pe care ioana a binevoit sa o ofere, suntem siguri nu pentru ca se hotarase sa inscrie textul in enciclopedia celor mai bune texte ale anului, ci doar pentru ca s-a nascut (din intamplare) cu o opinie, asa cum si tu (tot din intamplare) te-ai nascut cu o opinie- noi speram ca multiple pe viitor. Ceea ce nu ai vazut e ca epicul ala sec si non-literar a facut un mic spectacol de travesti si a si-a dorit brusc sa se pretinda liric. De a reusit sau nu….. sa ne fie inima usoara, treaba lui,

Ioana, steluta nu face altceva decat sa demonstreze ca ne citesti si ca fluctuezi pe aceeasi unda cu noi. Lectura este mai pertinenta decat orice bulina alba sau neagra. Nu ne simtim maguliti, ci doar incurajati, din moment ce suntem la inceput. : )

Va multumim tuturor,
cu aceeasi reverenta virtual-ottocentesca
Leo
Nora
Lacustra

de ce ar trebui sa se simta cititorul folosit? nu vad motivul. Gandeste-te la piesele de teatru. Te simti folosit cand la sfarsitul piesei, iesi din sala, stiind ca in ciuda faptului ca mai poti cumpara un bilet pentru o succesiva reprezentatie, nu mai gasesti acelasi feeling in urmatoarea?.... sau gandeste-te la performence-urile din arta contemporana, irepetibile. Intri in experienta, o traiesti, si o arunci. Fara a te simti folosit. Fara a considera inutil.
Si pana la urma e comod sa te intorci la rutina \"muzicii misto\" a vietii videoclipate in infinite repetitii obositoare. Tocmai acesta este poate scopul unui text de unica folosinta. Sa-l rumegi o singura data cu reala pofta, stiind ca a doua oara nu te mai simti in stare sa o faci, sau pur si simplu ca nu-l mai ai. Si poate acesta este farmecul a tot ceea ce este de unica folosinta. Intensitatea augmentata propusa.
:) Leu Noru Lacustru

cat timp iti citeam comentariul ne trece prin cap un fel idee abrupta. Ne-am avantat in convingerea ca nu ne dorim texte poetice pe care sa la recitim. Nu ne dorim lecturarea poeziilor ca scop de meditatie asupra unei esente. Ar fi un lux pe care intr-un fel nu vrem sa ni-l permitem. Momentan ne simtim prea atrasi de textul de unica folosinta. Citesti si arunci. Probabil si de aici tendinta de a ironiza marile tragedii care se petrec la nivel emotional in fiecare din noi - ca rezultat \"\" glumitele inteligente\" de care spuneai tu. Dar intotdeauna, lasand la o parte aspectul de glazura cu confeti ale textului, realizam ca in fiecare capitol se consuma o tragedie. Dar cum am putea sa prezentam aceasta tragedie de unica folosinta, tie, alex robu, bine inarmat cu anticorpi, indiferent la tot ceea ce nu te afecteaza direct?! Probabil ca nu ne dorim ca cineva sa citeasca mai mult de o singura data acest text. Ne-ar fi mila de timpul pe care l-ar pierde, dar ne-am simti flatati/flatate :) Si asta pentru ca suntem siguri/sigure ca sunt multe multe alte texte de citit pe langa acesta. Asa ca nu printa textul, mai bine deschide alte pagini si citeste altceva:)
Multumim de comentariu si spor la scris

andu, noi suntem siguri ca atunci cand e vorba de orice forma de exprimare artistica, important este sa se starneasca in cel care intra in contact cu rezultatul artistic o stare care are capacitatea sa fie personalizata pentru fiecare individ. Unicul lucru de care ar trebui sa ne fie teama este indiferenta pe care o pot avea persoanele capabile in fata produsului nostru creativ. Suntem siguri ca nu e important sa placa sau sa displaca, ci sa transmita. Sunt situatii neplacute care ne atrag,precum accidente rutiere care ne angoaseaza, dar ne oprim sa vedem ce s-a intamplat, poate pentru a ne confirma cat de mult ar trebui sa pretuim viata. Nu este sadism sau masochism. Este pur si simplu natura noastra de a echilibra frumosul cu uratul, binele cu raul, esteticul cu inesteticul etc. Daca dispare linistea, ce sens ar mai avea zgomotul? si viceversa.
Noi suntem multumiti ca ne citesti, in ciuda faptului ca o faci dintr-o nevoie de autoflagerare, tinand cont spusele tale: materia tremurand, text deslanat, rabdarea cititorului pusa la incercare. Aici nu e vorba de a scrie din narcisism. E vorba de pura placere de a scrie, de a citi, de a fi citit. Credeam ca se intelesese de mult acest aspect.
Cu bine,
leO norO lacustrO

pai uite cum sta treaba: nu-mi reconsider parerea. Si stii de ce? pentru ca atunci cand citesc un text, nu ma gandesc la autor, ma gandesc la text. Si nu-mi pasa daca autorul chiar are vopsita camera in albastru, daca si-a tras tapet sau acvariu. Important in textul pe care l-ai scris nu esti tu ca autor, ci ceea ce transmiti prin el. Si intrebarea mea in legatura ca tantarii sau stabilitatea emotionala nu era ironica :) In traditia populara romaneasca albastrul are o importanta simbolica, dar si pur practica. In unele regiuni casele chiar erau vopsite si in exterior si in interior cu albastru intens pentru a indeparta tantarii, se pare ca nu sunt iubitori de aceasta culoare. De aici ai fi putut manipula multe conotatii metaforice. Si gandeste-te putin si la relatia dintre culoare si starea psihica.... si apoi la ce transmite albastrul in general. Suntem siguri ca ne place textul, dar poate scartaie pentru ca e nu folosit la maxim. Numai bine

daca ai renunta la ultima parte care este revoltator de diabetica, as putea spune ca e un text pertinent. Dar evident, nu trebuie sa decidem noi elocventa si nici coerenta textului.
Daca in primele trei parti, este suficient controlata tendinta de a \"straluciza\" starile, in ultima parte rabufneste toata acea pofta de impopotonare textuala. Nu ar fi inutila daca ar fi controlata spre o directie barocizanta, dar este prea tremuranda, nehotarata si deci insuficienta.
Leo, Nora si Lacustra

sa vezi si sa nu crezi. induiosator. si eu care credeam ca fetii frumosi cu stea in frunte zaceau undeva intr-un vinil prin beci, printre alte glasuri tacute din copilarie. Miroase a mucegai in textul acesta, dar acela care ne aduce aminte cat de strigator la cer e faptul ca devenim adulti la un moment dat. Dar cum spunea cineva: \"nu-i nimic, facem altii\"... am putea aplica teoria si aici. Prea mult lapte? Exista mulgatoare mecanice. Textul nu se poate nici macar ironiza pentru ca depaseste cota maxima de sentimentalism la stadiu pur. Ne confuzeaza realmente. Ce vrea femeia asta de la noi? Sa-i gasim plozii, sa-i bem laptele sau sa impuscam luna? Sau sa ne bucuram de eleganta cu care ne-a imbarligat pe toti... asta asa intr-o confirmare literara ca feromonii functioneaza si textual.

e apreciabila imaginea din prima scrisoare. Se intrerupe un ciclu atunci cand se constientizeaza ultima spita si implicit prima. Si tocmai pentru ca se blocheaza ideea de miscare, forta cu care se contureaza antidotic dinamismul nu este retractila si daunatoare, dimpotriva - intareste ideea. Poate focul si cenusa vibreaza prea mult misticism ieftin totusi.
In scrisoarea cinci, ma imbata placut cacofonia, fara avizul unei mahmureli. Planul temporal devine organic in ochii deschisi sau inchisi... memoria joaca feste asa ca nu mai conteaza cate cuie, cate ceasuri, cati ochi, cate prietene ale prietenilor, ceea ce conteaza e ca iubirea se concetreaza intr-un singur punct: buricul textului.
Ultima scrisoare e sublima: \"dumnezeul betivilor e artist\". Are iz musulman. sunt idei antitetice care se \"dezantetiteaza\" ambiguu.
Repet, poate prea mult misticism nehotarat daca sa fie ironic si sa se autodemonteze in ochii cititorilor, sau daca e doar o forma de romantism teologic.

text sinestetic sau text care isi doreste sinestezie. Oricum, in mare parte isi atinge scopul, e cursiv dar nu excesiv. Imaginea nu merge mai departe si poate nici nu isi doreste sa o faca. Peretii erau vopsiti in albastru sa alunge tantarii sau stabilitatea emotionala? partea negativa a textului in schimb e textul, deoarece imaginea cu tigarile si cafeaua parca e din prima pagina a manualului \"cum sa compui o poezie scrisa de altii\".
leo nora si lacustra

\"atâția emi stau gata să facă lumea puzderii
să roiască precum muștele printre monumente disneyland
să se șteargă la fund cu
mapamondul\"
dan, partea frumoasa e ca in fiecare copil artist se nasc in fiecare zi alti copii artisti, pentru ca starea sa ramana proaspata. Ideal ar fi sa nu devenim prea constienti cand facem zdup si dam cu capul de pamant. Doar sa ne simtim flatati ca pamantul nu se retrage inainte de impact, ca sa putem noi sa ne trezim la creativitate.
Copilul artist se simte etichetat, dar zambeste.
lacustra nora si leo

florin, ai dreptate, trebuie corectata partea aceea, a fost o scapare. Ma bucur ca iti e pe plac textul. Sper sa fie si altora.
leO norA si foarte mult lacustrA

andu, dupa ce ti-am citit comentariul, creierul meu nu stia daca sa-mi dicteze o greata fata de limbajul folosit, sau sa ma amuz copios pe seama rapacitatii cu care ai asaltat textele cu ambiguitate pe care tu o consideri sexuala sau in cazul de fata asexuata. Intr-adevar amuzanta in atitudinea ta, este incoerenta aplicata asupra conceptului de \"gay\". Se simte o teama, frustrare, intoleranta provocata de ce anume andu? :) Si apoi daca o luam pe urmele dispersive ale analizei tale total offtopic, de ce te fixezi pe ideea homosexualitatii directionata la genul masculin, si nu si la feminin? Dar mai ales de ce acolo unde intalnesti cuvantul respectiv, te impiedici si uiti sa te ridici?
Ma asteptam mai mult de la tine. Dar se pare ca aici prejudecatile sociale ne afecteaza mai mult decat textele pe care le scriem. Adica, ma doare in \"diaree\" de text...daca \"partarul\" - \"partara\" a folosit cuvantul \"gay\". Daca nu-l folosea, textul trecea nevazut, si ne durea fix in colegul de banca din copilarie, undeva uitat intr-o carciuma de \"homalai\"....... a, dar carciuma asta de homalai se pare a fi poezie.ro
Te inseli Andu, aici nu e o carciuma de \"homalai\" si in textul de fata ar trebui sa te preocupe statusul artistic al acestuia, nu autorul sau autoarea, apartenenta sexuala a cuiva. Daca esti interesat totusi de intalniri matrimoniale bazate pe schimb de acelasi sex, stii prea bine cararea galbena a motoarelor de cautare. Sunt sigur ca vei gasi pana la urma carciuma de homalai unde sa faci analiza de prejudecata si preconceptie. Pana atunci, conceptul de homosexualitate aici nu este nucleul textului. Mi-ar fi placut sa intrevezi acest aspect.
Leo, Nora, Lacustra

\"în fiecare viață există o cărare galbenă și un cățeluș vorbitor\"
Cam atat. Restul e hay may gay. e bine ca suntem doi/doua care ne-am amuzat :) La ora asta nu mai pot decat sa fac totul.
LNL

pe mine textul asta nu ma face sa simt nimic. doar taxiul noaptea e fain. are un aer asa virgin in viermuiala specific nocturna

noi va multumim pentru citire domnisoara sau doamna andreea iancu,
leo,
nora
si lacustra

multumim pentru atentionare andu, se promite o amplificare a atentiei asupra literelor structurate in cuvinte. \"Daca corectam\" inainte sa observi tu greselile, ce parere aveai de text?

tamara, va mai asteptam pe la textele noastre care sa speram ca nu sunt numai dezinvolte :)

cand faci un menage-a-trois risti deseori sa provoci un joc de artificii medieval. Si totul a fost cu ochii bandajati. Astfel, fa un exercitiu de imaginatie si contempleaza scena in care tu cu ochii legati, fara sa iti dai seama ii spui femeii pe care o admiri ca pute, fara sa o mirosi de fapt. Asa e si comentariul tau, fara apartenenta literara (sau frustrat sexuala), ci doar fara continut.
Oricum, ne-au bine-dispus randurile dumneavoastra, domnule bogdan tudor,
un pic surescitate,
leo
nora
si
lacustra

nu reusesc sa identific daca e vorba de ornitofilie sau ornitofobie, oricum echivocul din imaginea fragmentara a orasului suspdentat, determina o lectura multidirectionala. Din perspectiva mea textul are o bila alba pe acest motiv. Ce ma deranjeaza este metafora \"covorul disperarii\" care este mult artificial-inutila. Cred ca lipsa acestui vers ar imbunatatii considerabil ansamblul poeziei.

emil boc deghizat in girafa si inoni deghizat in timp?
observ aici un text mai mult decat romantic, preluand o notiune predispusa filosofiei si transpusa in versuri care nu face altceva decat o degradare a poeziei in sine. Hai sa vorbim despre timp la meteo: timpul va fi..., hai sa vorbim despre timp intr-o cartulie istoricizanta: in timpul lui inoni se vorbea despre timp, dar poezia...bat-o vina de usuratica, chiar e nevoie sa o imbracam intr-un personaj care din start si-a pierdut din materialitate, predispusa sa devina doar un manierism romantic de nesemnificativa valoare?.......sa nu mai mai vorbim despre viata, ca s-a rusinat de-atata girafizare a timpului.
Numai bine

pentru persoanele cu potential depresiv. Acele mici detalii care determina declansarea unui intreg procedeu chimic pentru o nesuferita analiza inutila asupra micro-macro-tristetii universale. Ceea ce imi pare revoltator este ca textul tau isi atinge scopul, nu numai ca reuseste sa-ti orienteze gandurile spre dorinta de a fugi la o farmacie, sa dai o mica spaga pentru a capata prozac fara reteta, dar te si calmeaza, un leganat ritmic, soporifer, in care, sedat de viata asta molcoma si insipida, confesezi aceasta forma de divinitate mai deprimata decat farmacistul indecis sa-ti dea sau nu tabletele, intreband: vei rezista? ai nevoie de terapie? vrei sa stau cu tine? pot face ceva? hai, nu te ingrijora, sufletul tau inca nu a murit, mai ai inca doua milioane doua sute cincizeci de ani. Cu precizitie, daca vrei iti pot spune si orele, minute, secundele, draga Dumnezeu, numai incearca sa schimbi lunea in marti. Poate reusesti tu sa-l convingi, pentru ca pana cand reusesti tu, eu ma delectez cu inca o lecturare a poemului agonic la minut