stai viață să murim împreună

De obicei când citesc un text încerc să mă identific și să evaluez diversele ipostaze pe care le oferă. Recitind începutul, nu pot să nu observ un lucru. Din primele rânduri aflu cum „am strâmbat și i-am legat clești în loc de secunde / ce caraghios / să-l fi văzut cum se târa prin acvariu”, pentru ca în final să mă întreb „timpul și-a pierdut corectitudinea / eu / de ce-aș mai fi drept?”, ceea ce îmi inspiră o decizie conștientă luată în trecut asupra căreia revin și nu o mai recunosc. Dacă eu am strâmbat timpul, cum pot să dau vina pe el că și-a pierdut rectitudinea? Măi, ce uitucă sunt? Acel prefix co- presupune o relație, să spunem relația mea cu un timp personificat sau, mai bine, a timpului cu cei care îl percep nu doar obiectiv, ci mai ales subiectiv. E adevărat că ideea de haos apare pe la mijlocul poemului: „e timpul / nu mai e / ordine / dezordine”, ceea ce modifică un anume sistem de relații, anticipând creația. Vrei să spui că timpul este doar în afară? Adică eu și timpul să fim co-recți în mod separat? Sau este vorba doar de o etapă, de o secveță dintr-un joc? În Trilogia Răsăriteană, Dan Verona are un vers care sună așa: „pe-aici clopotele călătoresc în afara timpului”, ceea ce mi se pare spus mai tranșant, ca și cum, da, domnule, există viață, sens și în locurile unde a fi drept nu înseamnă a te supune timpului. Aș spune că la întrebarea „ce-aș mai putea eu alege / dintre o zi fără vis și o zi fără vis” răspunsul este chiar întrebarea sau cel puțin îndoiala. Și dacă îndoiala este și îndoială de sine, atunci, da, se explică și răspunsul „poate moartea”.

P.S. mi-au plăcut nuanțele de ludic.
P.S. \"carapace\" parcă se potrivește pentru raci și broaște țestoase... melcul are cochilie.

uau
imi oferi o analiza a textului meu care imi place, stii... oare de ce nu se dau stelute si pentru interpretare, e un comentariu de steluta...
iti multumesc pentru ganduri si pentru rabdarea de a sta si a+mi analiza versurile...
da, carapace merge mai mult la broaste, dar, in ideea de haos, cum ai subliniat tu, si de negare, conteaza daca e melc sau broasca?

Atunci putem spune și blana păstrăvului, penele bondarului, copitele codobaturii, coama șoricelului, măduva îngerilor... haos total, cum a apărut aseară Emil Boc pe post de girafă în programul Animal Planet.

Te-ai gândit vreodată că unii sunt norocoși pentru că au cine să-i fure?

da, cred ca sunt norocosi.
nu stiu nimic de Boc si nici nu ma intereseaza politica...

hai, noi sa fim sanatosi

cu prietenie
inoni

Final filosofic. Într-o lume imperfectă cu timp imperfect ce rost mai au perfecționiștii? Altfel dicursul e curgător...

atunci pacala, welcome to za turma! :)

final de cacat, parerea mea

emil boc deghizat in girafa si inoni deghizat in timp?
observ aici un text mai mult decat romantic, preluand o notiune predispusa filosofiei si transpusa in versuri care nu face altceva decat o degradare a poeziei in sine. Hai sa vorbim despre timp la meteo: timpul va fi..., hai sa vorbim despre timp intr-o cartulie istoricizanta: in timpul lui inoni se vorbea despre timp, dar poezia...bat-o vina de usuratica, chiar e nevoie sa o imbracam intr-un personaj care din start si-a pierdut din materialitate, predispusa sa devina doar un manierism romantic de nesemnificativa valoare?.......sa nu mai mai vorbim despre viata, ca s-a rusinat de-atata girafizare a timpului.
Numai bine