stai viață să fumăm o țigară

am tot citit poeziile acestea ale tale în care te iei la harță cu viața, e aici o răsteală, o ceartă a ta cu tine însuți care pe mine una mă convinge,
se întrevede amăreala, vocea îți ia pe alocuri accente grave,
rămân, desigur, un cititor atent,

se pare că ești un fumător înrăit:)),
salut,

Lupta cu viața este o preocupare zilnică, dusă la exasperare.
Pentru a supraviețui, este necesar să gîndim o independență interioară față de orice amenințare ce ar putea să apară, ca ți față de toate sursele de plăcere. Nu ascetism. Aș putea spune o indiferență plină de veghere la modul de abordare a atracțiilor vieții.Este plăcută lectura acestui text. Expresiile sînt clare și se dezgolesc îndeajuns în fața cititorului.Este posibil să ne mai auzim.

Dana

e placut sa iti spuna un cititor ca e convins de starea pe care o exprimi si de durerea incrustata pe suflet...

Gelu

si eu sper sa ne mai auzim...

multumesc de ganduri la amandoi, si de citire cititorilor mei fideli, sau poate nu:P

cu prietenie
inoni