lume underground!
lumea! dincolo de aparența underground o verticalitate neo și post inferioară culturii aberante niciun viitor nu stă drept, cu picioarele rupte doarme doarme ultimul vis în care am
BGBogdan Gaguliber ca un mort
liber ca un mort ... din toate tăcerile pe care le-am încercat aceasta a mirosit cel mai bine a mort a vâsc a liber \"ha! ha! ha!\" (un râs sarcastic dezaprobă drama imaginară a
BGBogdan Gagugnum a îmbătrânit
personajul a îmbătrânit nici gnum nu se mai poate numi, același candelabru în care au fost agățați strămoșii la ora de anatomie a învățat disecția iar acum aleargă printre oameni să îi facă
BGBogdan Gaguce absurd să trăiesc \"așa!\"
ce absurdă mi se pare încercarea oamenilor de a trăi, de a respira sau de a fi de a fi sau de a respira se întorc scările se întorc norii se întorc balustradele și ochii iar părul decolorat
BGBogdan Gagutinerilor din ziua de azi
le lipsește inițiativa mă întreba un puști ieri ce am făcut eu... niciodată nimic iar dincolo de aberațiile intelectuale debitate pe siteuri dorm ca orice om ca orice animal ca orice jigodie
BGBogdan Gagumadame bovary și stejarul
străzile zac scuturate în petale și în flori albastre precum curcubeul de noapte atât de banal sau atât de uituc cum pot fi drumurile noastre! bătrânii așezați sub vrejii de fasole privesc spre
BGBogdan Gagulegături bolnăvicioase
titlul nu are nicio vină cu oamenii cu filmul sau depărtarea de concret dincolo de virtual oamenii nu există sunt doar frânturi de personalități cărora le dăm crez și viață și
BGBogdan Gagudezamăgirea fișei postului
oamenii sunt resturi aberații rătăcite în manuale școlare mâine suntem în 6 poate pentru prima dată primesc acest 6 cu zâmbetul pe buze îmi place din ce în ce mai mult incursiunile incoerente
BGBogdan Gaguîmi plac femeile altora
... cu mersul strâns în orgasm acele femei sunt trase de mână prin parcuri pe străzi prin baruri îmi plac femeile altora când sunt bătute pe cur și trase de păr din iubire atât de banali sunt
BGBogdan Gagua răcit lumea – se caută batistă
soarele își adună plugurile în gaura neagră trâgând prin lună o mie de fiare o mie de cai o mie de inimi astup orizonturi să nu tragă curentul lumea în parc femeile fură virginități
BGBogdan Gagumoartea se întâmplă
afacerea cu poze pe ceramică merge din ce în ce mai bine locurile de veci se vând pe internet am hotărât să mă fac agent de vânzări îmi deschid și o agenție imobiliară de lux iar la alegerea
BGBogdan Gagufemeia – sclavă iubirii
bărbații au murit când au făcut primul copil ascultând de nebunii paterne niciodată viața nu a fost mai albastră atât de roșie și neagră de groază independent de voința mea am ascultat cum cresc
BGBogdan Gaguîmi pare rău!
orice poem are început cu părere de rău că se pierde un mulțumesc de final legat de cerc plimb câinele printre mese vând pași-urme ca umbra să bântuie chipuri de cimitir orice poem are
BGBogdan Gagunu respir dimineata
câteodată simt cancerul de piele zvârcolindu-se fire de păr mi se scuipă în palme iar noaptea nu a fost niciodată mai spartă femeia ce a stat îndesată în inima mea a început să fugă ca-n
BGBogdan Gagula marginea foii
m-am născut cu trei rânduri mai jos locuiesc pe o hârtie și-am crescut pe goluri fisurate între două linii dezbrăcate și aiurite când se întorceau paginile m-am născut cu trei rânduri mai
BGBogdan Gagusă trec neobservat
despre oameni nimeni nu mai vorbește călăuza aduce ploile noaptea drama dincolo de oameni nimic nu trăiește aleg tot dar acest tot e pentru oameni drum praf pe ghete și buze când îmi sărut
BGBogdan Gagufelul intai - limba de barza
casa poporului pe jumătate neagră stă aruncată întrun colț de carte porumbeii roiesc prin tipare la schimb apar femeile pupăcioase din fire și râd și dansează coerente în
BGBogdan Gaguliteratura hip-hop
după cafea urmează să deschid mac-ul să mă conectez la mesenger și să dau mass-uri deschid sertarul scot câteva literaturi apărute peste noapte eu mă fac că citesc iar ei se fac că scrie urlă
BGBogdan Gagubârfă incoerentă, cică literară
m-am săturat să scriu despre ploaie și dimineți care ascultă jazz să întâmpin moartea cu zâmbet viața nu se mai ceartă cu mine cui să mai cer socoteală? florile sunt banale, lacrimile,
BGBogdan Gagumă retrag
baionetele transformate în secunde s-au tocit miroase a fier a durere revin în căutări de accente așteptând să moară oglinda ce-mi aduce aminte de urmă de umbră de oameni redevin simplu fără
BGBogdan Gaguharababură literară
catalogul de haine putrezește sunt o cutie de xypex transmutată alteori un praf de oglindă ultima oglindă din baie cu patul nefăcut prezint la meteo o sufragerie cu pești cu mașinuțe bușitoare
BGBogdan Gagurupt de oameni
când s-au născut oamenii nu am auzit dumnezeu mă legase de lună când au murit oamenii nu am auzit dumnezeu mă legase de lună cât au trăit oamenii am încercat să scap după ce au murit am vrut să
BGBogdan Gaguși dumnezeu merge la mare
nopți smulse din cearșeafuri trup ruginit în ticăitul verbelor de dimineață mugurii au îmbătrânit florile în fructe fructele au întinerit în semințe dumnezeu nu mai plânge s-a retras
BGBogdan Gagumoarte incoerentă
privesc mă dor gândurile vorbesc mă dor degetele îmbrățișez oamenii și mă dor tălpile ascult mă doare timpul când plâng mă doare dumnezeu când mor mă dor oamenii când mor oamenii
BGBogdan Gagu