Poezie
Convex
1 min lectură·
Mediu
am găsit o portiță la poalele unui munte
așezat departe în mintea mea
era doar o-ntâmplare de străbătut
și o pădure asezata în jos
Mai am puțin, puțin
îmi ziceam
Brusc se făcea un drum de mare
din timp în timp femeie-apa cum eram
să-ți nasc perle aș fi vrut
Pe creștet îmi crescuseră solzi de pești nebuni
și fiecare val dezmințea o altă pădure
Mă întâmplam tot mai des în moalele muntelui
ca-ntr-un pântec deschis degeaba
In văzduh guri fără de chip
mimau câteva vorbe sărace de noi
Venise vremea să strig
să-mi trimit glasul în lume
Am cumparat bilet firește de dus-întors
la trenul marfar de dus gânduri bune
să ajungă acolo la ultima stea
cocoțată de-a dreptul stupid
pe un colț de munte
crescut, așa, convex în inima ta
002010
0