Poem cu frică și fricile ei

scoate mortul ăsta pe jumătate aflat în tine mă incomodează la ritmul somn-veghe la bătăile inimii la ritualul de dimineață dacă se întîmplă să-mi placă ceva prefer tristețea aurie ca o școală în care abia ai intrat îți voi spune să nu pășești în casa aceea nu are destui copaci înăuntru dacă mă odihnesc deodată cu tine pot fi femeia ta geamănă buzele mele împreună cu ale tale fac o pâine neîncepută am senzația că cel mai bine ți s-ar potrivi interiorul unui ou de pește uriaș strălucitor să n-ai nimic în comun cu mersul meu de fiecare zi ți se văd aripile prin piele e semn că în pupila ta apare o prea-frumoasă împărăteasă pregătită lumina să o stingă