Laurențiu Orășanu

Cred ca textul este bun, umor Belladona 100%, cu o retinere potrivita constipatiei persistente in materie de umor, pe site. Ano Domini cca 2006 si urmatorii.

Dar se trece pe langa fond. Amandoi protagonistii o fac (Belladona, Pan).

Belladona, pe care n-o mai iubesc din motive ce pot fi explicate iesind din regulamentul site-ului (nu mai fac prostia), dar pot fi explicate in privat (stau la dispozitie), e trimisa la Atelier la revenire:

Când umoru-i prea ascuns,
Nu le acuzați talentul.
Să se râdă, e de-ajuns
Doar a le privi portretul...

Nu e o capodopera, dar masura e aiurea, ea remarca, in replica: editorul n-a inteles. Asta e si adevarul. E adevarat ca fac Atelierul epigramisti buni, cum spue ea, cum a dat roata subiectului Rodean, recent, fara ca editorii sa dea macar un semn ca ii intereseaza ce resping.

Mai greseste Belladona cand crede ca epigramistii vor sari. Experienta (si a mea) arata ca nu vor sari.

Pan trece si el pe langa fond. Poate ca e prea devreme sa-i dea nivelul, dar comentariul binevoitor pare nesustinut pe fond, in lipsa unei astfel de masuri.

Editorii isi aduc aminte ca se mai publica si epigrama pe acest site (si inca una de calitate) numai cand e vorba de antologie. Atunci se ofera sa \"selecteze\". Pai sa nu-ti fie frica de o astfel de selectie cata vreme sunt trimise la Atelier epigrame bune, editorii nu promoveaza nicicand la Recomandate genul asta (prea ocupati sa o faca en famille (de editori, nu te crispa Pane, ai betisorul in mana), unul din ei cocheteaza penibil cu genul, etc.

Cei care revin pe site sunt trozniti de nu se vad.
Cel putin doi editori sunt total ostili genului. Mai precis sunt ostili oricarui gen altul decat poezia pe care o practica.

Astfel ca, hai sa vorbim ca sa ne aflam la incalzire, ca incepe meciul.

Nu uitati ca am comentat textul, orisicat. Si ca, dupa umila mea parere, am fost singurul care a spus lucrurilor pe nume.

Ghiocel

Placut si originalul lui Ion Diviza, si replica (\'infometat si murdar\') lui Milos Petru.

În patru versuri, măi bădie
Faci mult prea multă gălăgie,
Vezi, peștișorul, lângă plaur,
Știe: tăcerea e de aur.

Calimero

Subțirică, la mijloc,
Și grosuță, înspre toc,
Primul loc l-a luat ușor,
C-avea tatăl senator.

Calimero

El gâfâie precum în pantă,
Deși catrenul îi e plat,
Iar când ajunge, stors la poantă,
Se-aude doar un răsuflat.

Calimero

Tot o sărbătorire dublă:

Sărbătorește separat
30 de ani cu-al ei bărbat
În casă. La restaurant,
Un an cu noul ei amant.

Calimero

Dac-o țineți tot așa...

Nunta de aur, bag de seamă,
Va fi cu fast, voi doi în ramă:
Tu cu păr alb, ea cu fundiță
Și șorțuleț de grădiniță.

Calimero

Sloganuri electorale

Citat din Gușă, prelucrat:
„Ne-am săturat cât ne-ați furat”.
Adică, dacă pleacă furii,
N-o să avem de ale gurii!?!

Calimero

Excelente, bine construite cele două epigrame ale lui Norica, cea cu Marean și cea cu Adi Copilu Minune.

Doctorul Sorin Oprescu promite:

Boli cronice, de ani de zile,
Clar, nu mai merge cu pastile!
De-oi fi ales la primărie,
Eu voi tăia în carne vie.

Placut al doilea haiku. Sugerează o imagine splendidă, romantică și puternică totuși în încremenirea ei. Bine lucrat, după părerea mea.
La senryu, Norică, trebuie să învăț mai întâi ce este, ca să mă pot pronunța.


Ghiocel

aha, ca feluri mai erai la tema, noua, adica reflexiv, nu e nici macar in tema.

Prima nu spune mai mult in poanta, decat spune titlul. Nu surprinde deci la poanta, si se intelege greu ca e vorba de cele noua feluri de mancare.

A doua ar fi buna, dar corect ar fi fost la spitalul noua. E putin fortata.

A treia, cu toata stima, e un catren, nu e epigrama. De ce nu poarta 7, 5 11, etc.? Si, de fapt e normal sa stea la nr. 9, surpriza ar fi fost sa astepte la 4, sau 6.

Ma rog, carcoteli.

Una mai pe lângă temă:

Deși toate-s vechi în casă,
Schimb iubita, una-două,
Când îmi cere, drăgăstoasă,
S-o duc până-n luna 9.

Calimero

Judec la rece, nu-i cunosc pe autorii premiati si citati aici (exceptie Norica).

Toate vechi si 9 toate.
Notabila este epigrama de pe locul II, dar la care trebuia scris 9 pe ultimul rand (tema chiar trimitea la aceasta scriere, se intelegea mai bine, orele se scriu, ca si distantele, cu numere)>

Ora de vară a unui tip conservator

Când timpul zboară ca lovit de streche
Și orele se schimbă, una-două,
El se trezește tot la ora veche
Adică, practic, după ora nouă.

Locul I (nemeritat dupa parerea mea) are versurile unu si doi si de umplutura, (aviz amatorilor de pe aici). Daca le scoti, ramane sensul.
Durerea românului

Sunt vechi mai toate ce vă spun
Dar am în ochi un bob de rouă:
Ca să avem un trai mai bun
Lipsește-o… guvernare nouă !

Locul trei pacatuieste cu o trimitere specifica (si falsa, cred, nu exista vertebra 9, exista clasicele dureri la L4-L5, C2-C3, numaratoarea vertebrelor e pe zone, lombara, cervicala, sacrala, etc). Daca zicea L4-L5 (nota bene- doare intre vertebre, nu doare o vertebra), atunci toti cei care simt aceasta durere, sau au auzit de ea, ar fi \'gustat\'.

Buna Mentiunea I (cea cu Ciolanu, banuiesc ca e un vin, localitate viticola langa Buzau), carcoteala ca nu stim toti atata geografie ca sa ne spuna ceva Ciolanu.

La Concursul Vasile Voiculescu, bunicele epigramele de pe locul II si III. Locul I era bun la Cantarea Romaniei.

Exprimand aceste aprecieri am in vedere faptl ca epigramele premiate au fost trimise la concurs, dinainte, si nu compuse ad-hoc.

De aceea epigrama ad-hoc comisa de Dan Norea a meritat premiul lichid si gloria locala. E intr-adevar bine construita.

Calimero

Judecând în profunzime,
Prostituția-i ingrată,
Pe oriunde-n lumea toată,
Nu iei spor pentru vechime.

Calimero

Cred ca se prinde lumea. Multumesc.
Ileana către Făt Frumos, cu mici probleme, casnice:

Mă neglijezi, moțăi mereu,
Și, când nu dormi, privești TV-ul,
Calul, și el, e la muzeu.
Mă-ntreb de mai trăiește zmeul.

Climero

Tot Făt Frumos, la gura focului, târziu:

- Îți amintești, de două ori,
Te ridicam de subțiori;
Ileana, înroșită toată:
- Îmi amintesc. A fost o dată...

Calimero

Răspuns lui Ion Diviza:

Făt Frumos își amintește cum a fost cu \'l\'eau de vie\', când cu zmeul:

Calul \'cerca să mă învie,
Binen\'țeles, cu apă vie,
Tu, disperată pânâ-n grindă,
Plângeai, uitându-te-n oglindă.

Calimero

Ileana către Făt Frumos, la bătrânețe:

- Îți amintești, iubitul meu,
Mă ridicai, vânjos la trunchi;
- Ba eu îmi amintesc de zmeu,
De-atunci am apă la genunchi.

Calimero

Mă mir că Bill se tot agită
Să-și vadă soața președinte,
El, ce spunea, mai țineți minte?
\'Monica-i cea mai nimerită\'.

Calimero

Ambele foarte reusite; prima e favorita mea pentru ca e servita indirect, te gandesti o țâră.

Doar cu-n partid - e consecvent -
Patru mandate-n parlament!
Și asta făr-a număra
Vreo șase pe la DNA.

Calimero

Foarte bune și epigrama propusă, și replica.

De-i pajură, votez Opran,
De-i cap, votez pe Cristian.
Dacă dau țuț, eu, ca votant,
Precis o să votez pe Kant.

Calimero