Unui poet-epigramist

când stai în poante, te întreb:
te crezi cumva vreo balerină?
explozia e ca un verb -
nu poți să râzi de n-ai lumină.

El gâfâie precum în pantă,
Deși catrenul îi e plat,
Iar când ajunge, stors la poantă,
Se-aude doar un răsuflat.

Calimero

Am scris acestea într-adins
Și sunt uimit, de bunăseamă:
Cum naibii încă nu v-ați prins
Că e... auto-epigramă?!?

Mă bucur că m-ai lămurit
că e... auto-epigramă!
Altfel... Eram nedumerit
crezând că plănuiești o.. Dramă.

O poantă care... face fâs.

Păi dacă poanta e de râs
Și dacă spui că face fâs,
Permite-mi tu, atunci, monșer,
S-o bag la tine-n Atelier.

Dă-mi te rog talentul tău,
Doar o zi că nu-i o dramă,
Și-ți promit, uite zic zău,
Să scriu și eu epigramă.

Poetul liric, hămesit,
Veni cu pofta la o damă
Și tare l-a mai chinuit...
Pân\' nu i-a spus o epigramă!

Poetul liric, hămesit,
Veni cu pofta la o damă
Și tare l-a mai chinuit...
Pân\' nu i-a spus o epigramă!
(Ion Diviza)

Bag seama, cu ușor cinism,
Ea n-avea chef de romantism,
Ci își dorea, sărmana fată,
Numai să fie înțepată.

Epigrama ta-i un boom
Nu poți zice măcar: pâs!
Neînțeles ar fi acum
Să te facă ea de râs !

Poetul nici nu spune pâs,
Ce îi spun alții nu contează,
Se bucură când e de râs
Că-n poezie fabulează.