Luna

Placut al doilea haiku. Sugerează o imagine splendidă, romantică și puternică totuși în încremenirea ei. Bine lucrat, după părerea mea.
La senryu, Norică, trebuie să învăț mai întâi ce este, ca să mă pot pronunța.


Ghiocel

Mă bucur că ți-au plăcut statuile mele de argint.
Despre senryu, iti trimit pe email câteva materiale. Poate-poate facem o trupă, Diviza vine puternic, l-am zărit și pe Ivășcan după un colț...

Al doilea haiku mi-a plăcut foarte mult.
tincuta

Văd că al doilea e favoritul. Are mai multă poezie, e adevărat, dar conține o metaforă, ceea ce nu e prea indicat.
Mie (un om pe care lirismul nu prea îl dă afară din casă) îmi place mai mult primul. Mi se pare mai bine construit, mai haiku. Încă din copilărie m-a frapat cât de mult seamănă miorlăitul unui motan în călduri cu plânsul unui bebeluș înfometat.
Al treilea are la bază o epigramă de-a mea mai veche, care face o paralelă dublă între pătrarele lunii și lunile de sarcină. Nefiind original, nu prea am cu ce mă mândri.

Mulțam pentru vizită. De ce nu participi și tu la concursul săptămînal ?