Călător

La 1:04 PM ai început-o, sau ai terminat-o? Trebuie să stiu! :)

Frumoasa poezie,Shadowx.Imagini reusite,ultima strofa este de retinut:
\"
Orașul ne înghite cu ziduri fără dinți,
Mulțimea mi-acoperă strigătul...
„Iisus e prins în trafic, vă rugăm reveniți.”
Un înger mi-acoperă sufletul.
\"-bravo!

Continua!


Numai bine!
Atman:)

E bine. Nu zic mai mult, am zis-o in alte parti.

Si te salut, frate in ale scrisului in tren...
:)

PS: Ai grija, daca o sa te invarti prea mult pe aici esti in pericol sa ramai. Pe site...

bune efecte are poezia matale
mi-a placut in mod special
Orașul ne înghite cu ziduri fără dinți,
Mulțimea mi-acoperă strigătul...
„Iisus e prins în trafic, vă rugăm reveniți.”
Un înger mi-acoperă sufletul.



Brava domnule

E...bine.Banuiesc ca atunci cand ai spus ,,au inflorit copacii..,,te refereai la flori de zapada! Ultima strofa e cea mai bine realizata...Continua...esti pe drumul cel bun. Mi-a placut!

So desu, m-am apucat sa raspund la toate comentariile. :)

Am prins, copil fiind, o ninsoare la sfarsit de martie. Mi-aduc aminte c-am plans pentru toti copacii infloriti, si-o intrebam pe bunica de ce nu-i aducem in casa la caldura, ca afara ii ninge... Va las pe voi sa ghiciti cati ani aveam pe-atunci.

Vezi, lapislazuli are dreptate. Si eu am patit la fel, si nu stiu de ce din cauza lui Gabi sau datorita lui, am ramas aici si uite ce mi se intampla :). Am senzatia unui transfer :).

Stiu cati ani aveai cand ningea in martie. Ca atunci cand cu chitara... Sau ca acum. Iti doresc din tot sufletul sa fii iubit, oriunde ai ramane.

Desi inca este prins in trafic, il rog, da-mi, Doamne, timp pentru tine...

Voi reveni,
cu drag.

Cred ca era vorba despre pomul de Craciun si de poezia aceea cu invitatia \"..unde-i cald si bine, cu beteala am sa te imbrac...\"
Poezia nu este rea, eu nu as fi pus virgula inaintea și-ului din primul vers. Deasemenea as fi pus o altfel de \"virgula\" intre tren si oras... ai sarit fara explicatii din tren.
Oricum, cum spuneam, nu este rea zic eu necunoascatorul.

... ca sa inchei povestea poeziei, trenul in cauza mergea din Leiden in Bruxelles, ploua, si cand am inceput strofa a treia abia intrasem in Anvers. Cand mi-am aruncat ochii pe geam contrastul intre campia flamanda si betonul gri si umed (plouase, era inca innorat) a fost mult prea brusc, mult prea aproape de ceea ce simteam la ora aia, asa ca si-a croit loc in poezie.

Ti-aduci aminte cand spuneam ca scriu ceea ce simt? Asta e unul din cele mai bune exemple.