Gerunziu
Iubind, ploaia Picătură cu picătură Reflexii sfărâmate Pe caldarâmul ud Fără vreo țintă anume Venind, noaptea Necreatul din zori Neuitatul de seară Printre stropi de trecut Copilul ce-a
LNLaurentiu NicolaePeregrin
Am să îți frâng aripile, o, doamnă... Nu azi. Azi am să îți privesc de pe colină Trupul tău mic, cu linii elegante, Zborul tău lent în unduiri termale Sus, tot mai sus, îngerul meu de
LNLaurentiu NicolaeTango
Vă simt îmbrățișați Pe vârfuri, mâna lui la cârmă ție, Degete împletite, și apoi Încremenite atent pe umeri goi Vă simt dansând În valuri, runde, clipe descântate, Călătorind pe dalele
LNLaurentiu NicolaeLubris
Fata de lângă mine flutură pleoape rimelate, Obositor - soare reflectat inegal în zebre tipografice. Degete bucolice, proaspăt gătite de îngropăciune Adună hulpav consoane sub unghii. Fata de
LNLaurentiu NicolaePictez felinare
Da, de ieri sunt un om fericit, Am o slujbă, pictez felinare Seară de seară cu scara în Cișmigiu Vopsesc atent, fără grabă, fiecare față Cu pensula mea de lumină Degradeuri, filamente în
LNLaurentiu NicolaeSafari
Lumini și umbre întrepătrunse Îi conturează chipul: Ochi, buze, munți și văi Păduri, castele, lupi și stele-n frunte Și ghidul spune: Priviți! Aici S-a adăpat chiar ieri o
LNLaurentiu NicolaeA fi
De-aș fi un filozof, tu mi-ai fi teza Expusă atent în aule severe Și de-aș fi verb, tu mi-ai fi diateza În care uit să fac ce mi se cere. Dacă aș fi rază, tu mi-ai fi reflexie, Dacă aș fi
LNLaurentiu NicolaeCând plouă
Când plouă Pași pe trotuarul ud lasă în urmă cadavre de frunze Eu sunt tu, tu ești eu, suntem noi, risipiți printre umbre Șoapte în zbor se ciocnesc și apun în sonete rotunde Când
LNLaurentiu NicolaeVama mea
Vama mea avea chitări și bere Sărutări ilicite pe la colțuri de val Trupuri nude și corturi și duș cu apă încălzită de soare Zâmbete calde și priviri drepte, în ochi Vama mea era aspră și
LNLaurentiu NicolaeSoldații
Ne-am curățat toate armele Metodic Flintă cu flintă, glonț după glonț, Ne-am ascuțit baionetele, dinții Și creioanele de scris acasă iubitei, Am îmbrăcat vestoanele Și nevoia de-a ucide în
LNLaurentiu Nicolae(Îmi vine să) urlu
... la lună Ca lupii liberi la stână; Să-mi înfig colții în prima arătare Cu mâini și picioare Și să sfâșii carnea de pe oase, Ochii de pe raze, Degetele de pe tâmple arzânde Irosite sub ceața
LNLaurentiu NicolaeVerdun
În față ziduri, în spate Poduri. Fumegânde. \"Taci!\" Tăcere. Metal pe metal, baionetă. Copii nenăscuți râzând din amintirea Fotografiei spălăcite de lângă inimă, Strângi din dinți,
LNLaurentiu NicolaeJoc de cuvinte
Jocurile joacă jocuri Printre unde aleargă focuri, Jocul se împrăștie Sub muguri de salcie Și se-alungă și se pierde Sub frunze de iarbă verde, Apoi se ridică iar Pe un vânt de
LNLaurentiu NicolaeCrucificare
Iisus plânge de durere pe cruce, Și lacrimile sale Cad din înaltul cerului Necontenit. Iisus tace de durere pe cruce, Și tăcerea lui Cade în inimile oamenilor Necontenit. Iisus strigă
LNLaurentiu NicolaePastel monocrom
Îmi ninge în hohote neostenite, Copaci înrămați îmi bat la ferestre, Se-aud pași? Iluzii de ramuri cernite Mustesc primăvara în gânduri pedestre. Te chem lângă mine cu pleoape strivite,
LNLaurentiu NicolaeRecviem pentru poet
Să lăsăm să se aștearnă clipe istovite Pe vârfuri de pană, Nu, nu-s izvoarele secătuite, Dar ulcioarele-s grele și mâinile rană. Să lăsăm să se aștearnă degete sidefii Pe buze de muze, E încă
LNLaurentiu NicolaeIubirea
Iubirea? Nu-i urâtă, nici frumoasă, Nu e castel și niciodată casă, Nici umbră, nici pojar, nici gând, nici miere Nu-i lacrimă și nu e nici cădere, Nici amoraș, nici drac împielițat. Iubirea?
LNLaurentiu NicolaeJumătate rază
În muguri de lumină de ne-am întrece Ai ști Că oamenii înfloresc iarna Împodobiți din suflet până-n palmă. Doar primăvara alege Pe cei cu aripi De cei cu rădăcini. Rotterdam, 26
LNLaurentiu NicolaeFrânturi de după-amiază
Te plictisesc? Știu, nu mai e nevoie Să-ți scriu romane întregi despre asta. E prea târziu; noroc că îți place Să îmi faci recenzii pe oglindă în baie. Te-aș picta dacă aș ști cu ce culoare să îți
LNLaurentiu NicolaePortret pe frunze de arțar în flăcări
Te zugrăvesc, doamnă, Privind la inorogi cu ochi de fiară, Cu-o mână seceră, cu-o mână seară, Și-n ochi turcoaz închis în alabastru. Ca un sihastru Ridic la cer altarele preasfinte, Dar nici
LNLaurentiu NicolaePortret indigo
Am ascultat de prea multe ori Respirația ta prin perdele Ești cea mai ascunsă dintre culori Și cea mai frumoasă dintre iele Dar ce mai contează, când tu taci Și degetele-ți frâng comori
LNLaurentiu NicolaeCearta îndrăgostiților
Și nici măcar n-a trebuit să deschizi gura A fost suficient să stai și să privești, nedumerită Din colțul tău de lângă fereastră Și să încrunți din când în când din sprâncene „Felicitări, iar
LNLaurentiu NicolaeCartografie
O să ne rătăcim prin jungle străine Cu ferigi și orhidee cu chip de fecioară O să fugim, o să ne risipim printre ploi indiene Și-o să ne regăsim ca întâia oară. Tu o să porți în păr iarăși
LNLaurentiu NicolaeDorințe neștiute
Aș vrea să îți spun atât de multe Încât degetele mele revoltate îmi fac semn să tac, Îți cuprind mătasea obrajilor și Îți șoptesc fără rușine povești de iubire. Aș vrea să îți mângâi
LNLaurentiu Nicolae