Poezie
Joc de cuvinte
1 min lectură·
Mediu
Jocurile joacă jocuri
Printre unde aleargă focuri,
Jocul se împrăștie
Sub muguri de salcie
Și se-alungă și se pierde
Sub frunze de iarbă verde,
Apoi se ridică iar
Pe un vânt de primăvară
Și se suie tot mai sus...
Pân’ se pierde spre apus
Și spre răsărit, nebună
Se înalță sora lună.
Vine noaptea, cu fiori
Și cânt de privighetori,
Dar vezi tu, mărite domn,
Noi putem juca și-n somn,
Jocuri mici și jocuri mari,
Jocuri fără lăutari,
Jocuri noi și jocuri vechi,
Singuratici sau perechi:
Ne jucăm de dimineață
Făcând inele din ceață,
Iar apoi, pe la amiază
Alergăm după vreo rază;
Jocurile-n asfințit
Sunt prea greu de povestit
Iar când vine miezul nopții
Ne jucăm de-a jocul sorții.
Și-uite așa, ceas după ceas
Nu avem nici un răgaz,
Făr’ să ostenim vreodată
Ne jucăm de-a lumea toată.
Cine suntem? Nu ne știi?
Suntem glasuri de copii
Suntem inimă și jar
Depărtare și altar
Suntem loc și suntem cale:
Suntem gândurile tale.
Leiden, 2 aprilie 2002
028.556
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurentiu Nicolae
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurentiu Nicolae. “Joc de cuvinte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nicolae/poezie/213329/joc-de-cuvinteComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LNMultumesc de vizita si de apreciere, Petruț. Asta e o joaca mai veche... intre timp m-am oprit vreo doi ani, iar acum incerc sa innod iarasi firul. Sper sa si iasa.
0
interesanta aceasta joaca a jocului. un poem-cantec.
retin:
Și-uite așa, ceas după ceas
Nu avem nici un răgaz,
Făr’ să ostenim vreodată
Ne jucăm de-a lumea toată.
cu prietenie,