Poezie
Verdun
1 min lectură·
Mediu
În față ziduri, în spate
Poduri. Fumegânde.
\"Taci!\"
Tăcere.
Metal pe metal, baionetă.
Copii nenăscuți râzând din amintirea
Fotografiei spălăcite de lângă inimă,
Strângi din dinți, miroase a cordită
Și pământ reavăn;
Metru cu metru
Măsori cu unghii și dinți
Sânge și frică de sălbăticiune încolțită...
Arde pământul, Doamne!
Suflete și trupuri de-a valma,
Fumegând la cer
De ne-am întoarce ploaie
Pe buzele celor prăvăliți între linii.
Pe coate și pe burtă,
Fii de cățea, urlă sergentul
Capul jos! daca vrei să te întorci acasă
Capul jos! și marș înainte!
* * *
Nu mi-a cerut nimeni să îl privesc în ochi
În ziua aceea, când l-au adus pe targă
La salonul șase, spitalul de statistici,
Numărul treimiiosutășaptezecișipatru,
Douazecișinouă la sută șanse,
Repetând la infinit același nume.
Rotterdam, 17 august 2007
034.051
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurentiu Nicolae
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurentiu Nicolae. “Verdun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nicolae/poezie/1740264/verdunComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTCTClaudiu Tosa✓mi-a sunat mai degraba a proza decat a poezie. nu stiu mie asa mi se pare, ar fi bine sa reincadrezi zic eu
0
AMMie mi-a placut strofa de final, are ceva sferic in ea, un fel de karma pe care trebuie sa o reiei, pana o mantuiesti, fie si prin poezie. Succes!
0
LNMultumesc de vizita, Alina. De karma nu stiu, dar prima parte imi suna acum strident, atonal, a noroi si scrajnet din dinti. O sa incerc sa vad ce ii pot (re)face.
0