Poezie
Când plouă
1 min lectură·
Mediu
Când plouă
Pași pe trotuarul ud lasă în urmă cadavre de frunze
Eu sunt tu, tu ești eu, suntem noi, risipiți printre umbre
Șoapte în zbor se ciocnesc și apun în sonete rotunde
Când plouă
Trecători se topesc tremurând oglindiți printre ramuri
Eu sunt vis, tu ești drum, prăvălindu-ne valuri pe țărmuri
Neștiuți, nevăzuți, invocăm necuvinte din vremuri
Când plouă
Rotterdam, 27 noiembrie 2008
002777
0