Lumina altor stele
Mai staruie,
Minunea altor veacuri
Supusa mi se-arata,
Durerea altor eu
O simt din nou,
In clipa cea din urma,
Cand noaptea altor stele
Ma-nvaluie.
O epava cu catargele rupte,
Un dezmembrat sfinx lipsit de trecut si memorie,
Calatorea spre cel mai nordic cap
In cautarea unui imperiu polar.
Amintirile au ramas marii...
Corabii iuti tes
furuiki ya
kawazu tobikomu
mizu no oto
Matsuo Basho
(1644-1694)
Acum sapte vieti
L-am intalnit pe Basho.
Eram o broasca.
-=-=-=-
Broasca - monument
Al nemiscarii.
Te-ai prabusit in lumea mea,
Mi-ai transformat luna in soare,
Mi-ai rapit soarele.
Am incercat sa te zdrobesc
Sub ganduri, sub vorbe.
Inoata cu mine prin padurea de varec,
Zboara peste
Privisem tristetea unui cer inserand
Si mirosisem marea si pamantul, trifoiul incalzit
Si auzisem valuri si pescarusi strigand.
Si in acestea toate curgea un planset vechi,
Un cant ce-l
Ramai pe mal, nu pleca!
Sau marea are sa-ti spele nemiloasa
Urmele.
Tine-ti respiratia daca se inalta mareele!
Ca un yoghin experimentat
Demonstreaza-ti puterea asupra
Durerii.
Ai sa prinzi
Lasa-ma sa te mangai cu moartea mea
In dimineata asta,
Inainte sa te trezesti.
Voi fi eficienta, nu voi face mizerie.
Voci de copil
Ti se rostogolesc prin vise;
Traiesti fara identitate.
Nu ma
Priveste ce a facut iarna din trandafiri!
Tacut, tacut.
In loc sa incepem din nou,
Ne invartim tot mai repede
Odata cu pamantul
Aruncat catastrofal pe o alta orbita.
Voci amenintatoare
Se aud
O intalnire intamplatoare,
Brusca si putin timida
Ca sarutul unui strain,
Mi-a acaparat trei batai de inima
Si o privire razleata.
O adiere iscata in urma ta
Mi-a suflat vijelios in piept
Si
Priveste-ma in fata
Si spune-mi cat e ceasul
Cu ochii zambet.
Stiu ca auzi si tu
Voci iubitoare
Cazand etern in ocean.
Priveste cu mine-n abis
Si afla ca ai venit prea devreme.
Am murit intr-o marti
Cand durerea mi-a razbit
Prin zidurile de morfina
Riscant si indelung contruite,
Cand cerul nu a mai fost plin de eu,
Oceanele nu au mai fost ale mele,
Toate gandurile
Odata curgeau aici
Raurile fagaduintelor mele,
Ani si oameni le-au schimbat cursul,
Le-au poluat apele,
Le-au astupat izvoarele.
Odata cresteau aici
Copacii fagaduintelor mele,
Oameni si ani
M-a stropit atat de albastru viata
Intr-o impuscare de stele,
Holocaust descatusat deasupra mea.
Nu mi-a parut rau ca am murit de-atatea ori.
Acolo, in ocheanul crapat
Atatea mii de
Am ajuns din nou aici
Si nu e vina mea,
Dar nu e poate-a nimanui.
Pasarile singuratatii imi dau din nou tarcoale,
Ma zbat in piatra nemiscarii mele,
Nu stiu sa le gonesc.
Se-nvart,
Aici e casa mea
Mereu aceeasi,
Niciodata schimbatoare.
Privesc prin ferestre de aer, afara
Marile stravezii,
Ca-n mine le vad sarea -
Imi arde ochii;
Ma racoresc apoi apele
In ungherele mintii
Astept ca-ntr-o gradina pustie,
Ca-ntr-o gradina veche
Ce n-a mai murit.
O mie de serpi incolaciti
Cauta un gand - sa-l invenineze,
Cauta o soapta.
Un nor fara tel
La inceput a fost dorinta
Care s-a vrut pe sine.
Apoi o culoare a inceput sa picure incet,
Tot mai sonor, mai aproape.
Priveam fermecata,
Simteam cum imi umple sufletul.
Dar a sarit la
Uitare...
Nimic nu ramane din tot:
Ploaie in mare.
Moarte...
Nici dovada, nici marturie:
Lacrimi in ploaie.
Ingerii ard
Vapaie.
Cine sa-i vada?
E mort demult Dumnezeu.
Cine sa-i
Sufletul meu exista secvential,
Captiv in plan material,
Tinzand constant, fatal
Spre planul astral,
Egal in divinitate
Cu soarta.
Constiinta
Nu tine cont de dorinta.
Din interior,
Daca as fi ultimul om de pe pamant
As ruga moartea sa ma crute,
As aprinde o lumanare pentru lume,
L-as blestema pe Dumnezeu,
As privi iarba cum creste,
As trece muntii,
As darama orasul
Dulce esenta de toamna
Pluteste in aerul moale.
Sa fie declin
Cel ce-nscrie rugina pe frunza,
Somnul pe pleoape?
In antipodul soarelui -
Un curcubeu acromatic.
(Corbi in doliu i-au
Undeva la marginea lumii, sub lume,
Undeva sub cerul de vant si omor
Am uitat sa mai cred.
Intre ape setoase, murdare, sub gemete,
Intre salcii care sprijina universul...
Nu sunt salcii. Am
Furtuna hibernala in Atlantic
Matura tacut nisipurile
Si sapa iar vechile cai
Ale migratiei langustelor.
Cordoane lungi pornesc sa construiasca
Fundatia nevazuta si subtire -
Pod intre
Life on the speedball
Is like driving your race-car
Out into space.
Survival is not essential,
Though the stars in your head
Push you forward.
What matters if this
Is the edge of
