Poezii

Cand m-ai durut la nunta ta cu lumea, Nu te-am durut Si nu ti-am spus ca te iubesc, Dar astazi din picioare inca-mi cresc Agile radacini spre al tau lut. Cand noaptea ma privesti din vis de

Si ma plimbam printre poeme Si nu mai pricepeam nimic, Imi picura verdele vostru Acid peste tastatura. Si planuiam la-nceput Sa va intreb pe fiecare Ce culoare are cerul in lumea voastra, Ca

Langa mine un Copac, un abia parau, In mine un cer Uimit de abrupta sa Prabusire in sine. Din apa aburi Alina greselile Pe care nu le-am Regretat niciodata. Copacul are

furuiki ya kawazu tobikomu mizu no oto Matsuo Basho (1644-1694) Acum sapte vieti L-am intalnit pe Basho. Eram o broasca. -=-=-=- Broasca - monument Al nemiscarii.

Am murit intr-o marti Cand durerea mi-a razbit Prin zidurile de morfina Riscant si indelung contruite, Cand cerul nu a mai fost plin de eu, Oceanele nu au mai fost ale mele, Toate gandurile

Ramai pe mal, nu pleca! Sau marea are sa-ti spele nemiloasa Urmele. Tine-ti respiratia daca se inalta mareele! Ca un yoghin experimentat Demonstreaza-ti puterea asupra Durerii. Ai sa prinzi

Your web has caught too many for whom death, Before they found such creature to admire, Before you knit them in arachnoid desire, Seemed just as light and volatile as breath. You know not

Privisem tristetea unui cer inserand Si mirosisem marea si pamantul, trifoiul incalzit Si auzisem valuri si pescarusi strigand. Si in acestea toate curgea un planset vechi, Un cant ce-l

Un om mort hoinareste in gandurile mele, Un om ramas neinmormantat Bajbaind dupa o lumanare Printr-un simulacru de noapte. Nici un sofer nu opreste, Nici un sofer nu e treaz. Sunt si eu

Zaci in camarile subterane; Sub lumina rosie ar putea fi sange, Ai putea sa nu fi tu. Daca becul apune intr-o margine de pleoapa, Ai putea sa-i uiti pe veci cruzimea. Paine, apa si morfina -

pentru Adriana In trenul de noapte spatiul e infinit Si luminile se perinda rosii afara. Inauntru nici un suflet nu doarme Si nici un suflet nu vegheaza. Nu stie nimeni calea, Dar toti o

O barca ratacita, somnoroasa Gaseste-ncet calea-napoi, Mal serpuind cu mal isi impleteste drumul Si intre, ingust, m-aduce iar acasa. Deasupra un abis mustind de stele Asteapta-ascuns in sine

Cel ce masori vazduhu-n departari, Pamantul nestatornic si muntii zbuciumati, Cel care-ai luat nimicul dintre zari Si l-ai facut fiinta plina de miscari, In fata ta cu dragoste stam

O epava cu catargele rupte, Un dezmembrat sfinx lipsit de trecut si memorie, Calatorea spre cel mai nordic cap In cautarea unui imperiu polar. Amintirile au ramas marii... Corabii iuti tes

Furtuna hibernala in Atlantic Matura tacut nisipurile Si sapa iar vechile cai Ale migratiei langustelor. Cordoane lungi pornesc sa construiasca Fundatia nevazuta si subtire - Pod intre

Priveste-ma in fata Si spune-mi cat e ceasul Cu ochii zambet. Stiu ca auzi si tu Voci iubitoare Cazand etern in ocean. Priveste cu mine-n abis Si afla ca ai venit prea devreme.

Stau aici incolacita Cu o gheara in inima Si ochi de gheata, Fara sa simt nimic, Nemiscata. Nu ma observa nimeni, Nu-mi vede nimeni taieturile, Nu-mi vede nimeni Lama din mana. Sunt atat de

O intalnire intamplatoare, Brusca si putin timida Ca sarutul unui strain, Mi-a acaparat trei batai de inima Si o privire razleata. O adiere iscata in urma ta Mi-a suflat vijelios in piept Si

De pe podeaua sinelor de tren Cerul e atat de inalt! Soseste. Ma sfarsesc.

Schimbarea anotimpurilor Aduce in mine o boala ciudata, Ma face sa visez La vieti de copaci Inocente, dar nu fericite, Pline de pace. As putea exista fara crima, Cersind uneori

In ungherele mintii Astept ca-ntr-o gradina pustie, Ca-ntr-o gradina veche Ce n-a mai murit. O mie de serpi incolaciti Cauta un gand - sa-l invenineze, Cauta o soapta. Un nor fara tel

Aici e casa mea Mereu aceeasi, Niciodata schimbatoare. Privesc prin ferestre de aer, afara Marile stravezii, Ca-n mine le vad sarea - Imi arde ochii; Ma racoresc apoi apele

Am ajuns din nou aici Si nu e vina mea, Dar nu e poate-a nimanui. Pasarile singuratatii imi dau din nou tarcoale, Ma zbat in piatra nemiscarii mele, Nu stiu sa le gonesc. Se-nvart,

M-a stropit atat de albastru viata Intr-o impuscare de stele, Holocaust descatusat deasupra mea. Nu mi-a parut rau ca am murit de-atatea ori. Acolo, in ocheanul crapat Atatea mii de

Sub greul ploilor pustii Vazduhul se naste din nou, Contorsionat, electric sub stihii, Zdrobind timpanul prea tanar in ecou, Sub greul ploilor tarzii. Azi cerurile ofera Iar flacara

Te-ai prabusit in lumea mea, Mi-ai transformat luna in soare, Mi-ai rapit soarele. Am incercat sa te zdrobesc Sub ganduri, sub vorbe. Inoata cu mine prin padurea de varec, Zboara peste

Odata curgeau aici Raurile fagaduintelor mele, Ani si oameni le-au schimbat cursul, Le-au poluat apele, Le-au astupat izvoarele. Odata cresteau aici Copacii fagaduintelor mele, Oameni si ani

Priveste ce a facut iarna din trandafiri! Tacut, tacut. In loc sa incepem din nou, Ne invartim tot mai repede Odata cu pamantul Aruncat catastrofal pe o alta orbita. Voci amenintatoare Se aud

Lasa-ma sa te mangai cu moartea mea In dimineata asta, Inainte sa te trezesti. Voi fi eficienta, nu voi face mizerie. Voci de copil Ti se rostogolesc prin vise; Traiesti fara identitate. Nu ma

Nor alb, zdreanta Peste oval de cer Clinchet de apa Printre firele pamantului Amintiri de greiere Plutesc in soare. Si parca-aud lumina, Doamna cea noua, Prin iarba pasind - Mica si

Atatea spirite in jur, atata sacru Mi-inchide ochii ori de cate ori Doresc sa vad. Acela n-a fost marul cunstintei Ce l-am mancat aseara-n graba. Iarta-ma, am vrut atat de mult sa stiu,

Undeva la marginea lumii, sub lume, Undeva sub cerul de vant si omor Am uitat sa mai cred. Intre ape setoase, murdare, sub gemete, Intre salcii care sprijina universul... Nu sunt salcii. Am

Dulce esenta de toamna Pluteste in aerul moale. Sa fie declin Cel ce-nscrie rugina pe frunza, Somnul pe pleoape? In antipodul soarelui - Un curcubeu acromatic. (Corbi in doliu i-au

Daca as fi ultimul om de pe pamant As ruga moartea sa ma crute, As aprinde o lumanare pentru lume, L-as blestema pe Dumnezeu, As privi iarba cum creste, As trece muntii, As darama orasul

Sufletul meu exista secvential, Captiv in plan material, Tinzand constant, fatal Spre planul astral, Egal in divinitate Cu soarta. Constiinta Nu tine cont de dorinta. Din interior,

Uitare... Nimic nu ramane din tot: Ploaie in mare. Moarte... Nici dovada, nici marturie: Lacrimi in ploaie. Ingerii ard Vapaie. Cine sa-i vada? E mort demult Dumnezeu. Cine sa-i

La inceput a fost dorinta Care s-a vrut pe sine. Apoi o culoare a inceput sa picure incet, Tot mai sonor, mai aproape. Priveam fermecata, Simteam cum imi umple sufletul. Dar a sarit la

Lumina altor stele Mai staruie, Minunea altor veacuri Supusa mi se-arata, Durerea altor eu O simt din nou, In clipa cea din urma, Cand noaptea altor stele Ma-nvaluie.

Daca ma alungi in larg Cand valurile sunt numai bune de surf Si o ploaie subtire te poate pacali Ca nu plang, N-am sa vreau sa inot, N-am sa vreau sa plutesc. Ma vor atinge curenti

Prin aerul cetos, ascunsa-n noapte Mi-am intepat piciorul intr-o scoica, Fasii de umbra murmura soapte, Durerea mi-a amintit de sfarsit. Spre ziua pastratorul unui far, Chiar cel ce-n fata

Intre patru pereti de plumb, In sase secole mi-a batut inima O singura data... Mii de insecte mi s-au tarat pe sub piele. Cu degetele crengi contorsionate Mi-am scarpinat mancarimea In toate