Poezie
CASA MEA
1 min lectură·
Mediu
Aici e casa mea
Mereu aceeasi,
Niciodata schimbatoare.
Privesc prin ferestre de aer, afara
Marile stravezii,
Ca-n mine le vad sarea -
Imi arde ochii;
Ma racoresc apoi apele
Impaciuitor.
Aceasta e casa mea
Fara acoperis, fara ziduri,
Biserica sufletului
Niciodata aceeasi,
Mereu schimbatoare,
Altarul mintii.
De aici pot privi stelele,
Nu ma pot ascunde de soare -
Nici n-as vrea.
Pe casa mea vrabiile isi fac cuib,
Berzele dorm.
In jurul casei mele
Ciuperci respira moale
In zorii violeti,
Gonindu-i si pastrandu-i
Pentru cand voi creste.
In casa mea traieste luna
Urandu-si credinta si bataliile
De fiecare data pierdute.
In casa mea nu intra nimeni
Si nici poteci nu duc spre nicaieri.
Aici e casa mea... era,
Eram aici dintotdeauna.
Azi sunt pierduta;
Deasupra cerul n-are stele
Iar soarele demult nu-mi stie chipul.
Cum am ajuns aici?
Poate firesc... nici nu mai stiu.
In jurul meu, toate promisiunile sunt zadarnice,
Nimeni nu-mi crede teroarea.
002361
0