Poezie
Raurile Fagaduintelor Mele
1 min lectură·
Mediu
Odata curgeau aici
Raurile fagaduintelor mele,
Ani si oameni le-au schimbat cursul,
Le-au poluat apele,
Le-au astupat izvoarele.
Odata cresteau aici
Copacii fagaduintelor mele,
Oameni si ani le-au secat seva,
Le-au uscat ramurile,
Le-au retezat radacinile.
Odata stateau aici
Muntii fagaduintelor mele.
Sunt dealuri acum si campii adormite
Brazdate de fluvii-ntre diguri,
Ascunse de ierburi si maracini.
Odata batea aici
O inima.
Urand hazardul genelor,
Visand nemurirea.
S-a oprit,
Acum iubeste tacerea.
Si cum as putea sa-i soptesc fara mila
Ca cele mai crude minciuni sunt spuse-n tacere?
002.347
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Laura Sylvia Dragomir. “Raurile Fagaduintelor Mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-sylvia-dragomir/poezie/2363/raurile-fagaduintelor-meleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.