Poezie
Chemarea Apelor
1 min lectură·
Mediu
O barca ratacita, somnoroasa
Gaseste-ncet calea-napoi,
Mal serpuind cu mal isi impleteste drumul
Si intre, ingust, m-aduce iar acasa.
Deasupra un abis mustind de stele
Asteapta-ascuns in sine mantuirea.
Dor leganat de unde-mbie moartea
Sa fie stapana viselor mele
Nu, nici un pod nu scapara-ntre valuri
Si nici un suflet nu isi va gasi limanul,
Iar luna nu conduce si nu lasa
Nici soare si nici nori sa-mi ia amarul.
Catand intr-un adanc lichid si negru
Stiam ca ma asteapta fericirea.
Imbratisandu-l cald, cum n-am crezut,
Era facut din liniste, din pace.
O barca ratacita - numai una
Gaseste ca un caine credincios
Un drum care te va lega pe veci de mine.
Nu-l stie nimeni - numai ea si luna.
002160
0