Laura Schiopu

Ma cufund usor in dulcea tacere Astept sa reinviu secvente din trecut Nu e nimeni sa asculte a mea durere Si totusi, eu sufletu-mi aud Si-mi inec ochii ce plutesc in lacrimi M-ascund in

In tot acest timp... Ma pandeai cu inconstienta caldura ...A visului tau Acum ma vanezi... Cu armele de rugina, ce au sa cedeze ...Aproape mereu

O fi de vina ploaia Ce-ti saruta parul Trist si tacut O fi de vina cerul Din sufletul tau Amortit si mut Ferestrele cu cate-un soare In continuu... Lipit si

Cuvantul e sarac Si nu am sa-l mai cant Iar in final,e doar un vers Purtat de vant... Un gand curat,va fi purtat De valuri catre vii O viata ce pentru altii a insemnat Doar o joaca de

Ce usor pare a trece timpul nepasandu-i cate rani vindeca sau adanceste, cat de nepasator lovesc sperante noi ce vin in graba pentru a le inlocui pe acelea care atat de greu au murit... si cat de

Eram amortita...simteam ca viata nu mai are cum sa ma ajute si tot ce vedeam era intunericul... Nimeni nu ma vedea, nimanui nu-i pasa daca mai existam sau nu...nimeni in jurul meu nu observase lipsa

Prin venele mele nu mai siruie Decat secvente aglomerate de alcool... ...Vital... Pacatul tau e ca ma lasi sa te iubesc, Si razi de chinul meu... ...Universal... Iata de ce te

Traiesc,deci tocmai am murit Si nu e el sa-mi spuna c-am sa inviu Si nu esti tu sa-mi spui intr-un tarziu Ca-s moarta,deci mai am de trait. El este trist,tu nu ai fi Insa-n lumea lor

In toata slava cea eterna, o inima constanta Dar tu ca nici unul, nici unul ca tine, Tu esti o arta Lasa inteleapta lume sa-ti asculte geamatul Si ingana-te cu vantul, cand cerul isi arata

Parfumul mizeriei sufletești te cuprinde pe de-a-ntregul... Ceea ce tu nu ințelegi te ține in lanțuri condamnat la o moarte fără metempsihoză propriu-zisă, dar nu inteleg de ce bocetele tale

Ma aflu la limita dintre limite... are oare vreun sens? Pentru mine inseamna totul, pentru altii probabil ca inseamna doar cuvinte rasturnate filozofic! Am ajuns la o stare de dezgust desavarsit

Tu, inger sfant, Din cer m-adie Cu raze de lumina Si flori de iasomie. Fiindca as fi plutit si eu Asupra ariilor divine Insa am cazut din zbor Indragostindu-ma de tine. Lasandu-mi viata

-Voi visati sa prinda,de ingeri aripi Rugaciuni ce le-am stiut odata Sa plece,sa se-ntoarca,sa zboare, sa se lupte Sa poata a ne salva,linistea furata... Nebunilor! Voi nu vedeti? Lumea

Timpul s-a scurs Ma simt o nefiinta Desprinsa din trecut De-a lumii suferinta Si surda so oarba Viata ma dezgheata Murmurand aievea Tinandu-ma in viata Tot ce-a mai ramas Se scurge

Suflete vestejite Zac uitate in drum. Incerc sa nu le calc Dar sunt numai scrum. Priviri sinistre, Lacrimi de fum, Seci zambete triste As vrea sa le adun, Dar n-are rost, Sunt toate