Suflete ratacite...

Ce usor pare a trece timpul nepasandu-i cate rani vindeca sau adanceste, cat de nepasator lovesc sperante noi ce vin in graba pentru a le inlocui pe acelea care atat de greu au murit... si cat de subtil se mai strecoara cate un vis ca sa dea impresia ca viata e mai colorata... nici una dintre acestea nestiind, insa, cat de tare dor... In momente de simpla luciditate(sau transa mai degraba) imi permit sa privesc cu indarjire mai departe de ziua de maine... simt ca am intrat intr-o stare de semiimbecilitate si dezbat concepte ale unor flase realitati ceea ce este pur si simplu ironic... si inutil pe deasupra... ...Nu-i nici un drum inainte, nici inapoi...