Iubito,
Citește-mi privirea
Și iartă-mi cuvântul,
Ascultă-ți iubirea
Și-alungă iar gândul
Că viața te-nneacă
Și dragostea piere...
Nu vreau iar să suferi
În tristă tăcere...
Hai
Părinții sunt limitați prin natura lor. Atâta timp cât ești legat de ei - chiar și printr-un fir foarte subțire - nu vei fi liber. Iar dezlegarea nu o obții decât depășindu-i.
Ochii-ți sunt ca răcoarea dimineților de primăvară
Cand mă trezesc, molatic, din uitare
Și părul tău cald ca nisipul mă-nfioară...
Extaz, e vară...
Privirea-ncet, cu timpul, imi coboară...
Aș vrea să pot mânca din cornul abundenței,
Să beau nectar din Cupa Morții și a Vieții,
Să mă îmbăt cu Bachus și să cânt,
Să mă trezesc în templele Venerei
Și să n-aud glasul durerii.
Aș vrea