Suflete vestejite
Zac uitate in drum.
Incerc sa nu le calc
Dar sunt numai scrum.
Priviri sinistre,
Lacrimi de fum,
Seci zambete triste
As vrea sa le adun,
Dar n-are rost,
Sunt toate
Tu, inger sfant,
Din cer m-adie
Cu raze de lumina
Si flori de iasomie.
Fiindca as fi plutit si eu
Asupra ariilor divine
Insa am cazut din zbor
Indragostindu-ma de tine.
Lasandu-mi viata
Eram amortita...simteam ca viata nu mai are cum sa ma ajute si tot ce vedeam era intunericul...
Nimeni nu ma vedea, nimanui nu-i pasa daca mai existam sau nu...nimeni in jurul meu nu observase lipsa
Prin venele mele nu mai siruie
Decat secvente aglomerate de alcool...
...Vital...
Pacatul tau e ca ma lasi sa te iubesc,
Si razi de chinul meu...
...Universal...
Iata de ce te
Parfumul mizeriei sufletești te cuprinde pe de-a-ntregul...
Ceea ce tu nu ințelegi te ține in lanțuri condamnat la o moarte fără metempsihoză propriu-zisă, dar nu inteleg de ce bocetele tale
-Voi visati sa prinda,de ingeri aripi
Rugaciuni ce le-am stiut odata
Sa plece,sa se-ntoarca,sa zboare, sa se lupte
Sa poata a ne salva,linistea furata...
Nebunilor! Voi nu vedeti?
Lumea
Ploua nuante in tacere...nu poti picta decat cu vise...
E mult prea vid! Doare!
Mi-e dor de haos, de infern...ce am pierdut? Sunt doar o trecatoare...
Mi-e greu sa leg simtiri, nu-mi cere
Ce usor pare a trece timpul nepasandu-i cate rani vindeca sau adanceste, cat de nepasator lovesc sperante noi ce vin in graba pentru a le inlocui pe acelea care atat de greu au murit... si cat de
Eu speriata de iluzii
Am inchis ochii si-am visat
Si prinsa in copilarie
Tristetea m-a invasmantat
Din cer inca o zi flamanda
Si versul unui biet poet
Imprastia iubire blanda
Stingandu-se si
Ma aflu la limita dintre limite... are oare vreun sens? Pentru mine inseamna totul, pentru altii probabil ca inseamna doar cuvinte rasturnate filozofic!
Am ajuns la o stare de dezgust desavarsit
In toata slava cea eterna, o inima constanta
Dar tu ca nici unul, nici unul ca tine,
Tu esti o arta
Lasa inteleapta lume sa-ti asculte geamatul
Si ingana-te cu vantul, cand cerul isi arata
Ma cufund usor in dulcea tacere
Astept sa reinviu secvente din trecut
Nu e nimeni sa asculte a mea durere
Si totusi, eu sufletu-mi aud
Si-mi inec ochii ce plutesc in lacrimi
M-ascund in
Traiesc,deci tocmai am murit
Si nu e el sa-mi spuna c-am sa inviu
Si nu esti tu sa-mi spui intr-un tarziu
Ca-s moarta,deci mai am de trait.
El este trist,tu nu ai fi
Insa-n lumea lor
Cuvantul e sarac
Si nu am sa-l mai cant
Iar in final,e doar un vers
Purtat de vant...
Un gand curat,va fi purtat
De valuri catre vii
O viata ce pentru altii a insemnat
Doar o joaca de
Timpul s-a scurs
Ma simt o nefiinta
Desprinsa din trecut
De-a lumii suferinta
Si surda so oarba
Viata ma dezgheata
Murmurand aievea
Tinandu-ma in viata
Tot ce-a mai ramas
Se scurge
O fi de vina ploaia
Ce-ti saruta parul
Trist si tacut
O fi de vina cerul
Din sufletul tau
Amortit si mut
Ferestrele cu cate-un soare
In continuu...
Lipit si