Despre cum am invatat sa traiesc...
Eram amortita...simteam ca viata nu mai are cum sa ma ajute si tot ce vedeam era intunericul... Nimeni nu ma vedea, nimanui nu-i pasa daca mai existam sau nu...nimeni in jurul meu nu observase lipsa
Ce-ar fi sa suferi si tu?
Parfumul mizeriei sufletești te cuprinde pe de-a-ntregul... Ceea ce tu nu ințelegi te ține in lanțuri condamnat la o moarte fără metempsihoză propriu-zisă, dar nu inteleg de ce bocetele tale
Informul, perfectiunea si...tu...
Ploua nuante in tacere...nu poti picta decat cu vise... E mult prea vid! Doare! Mi-e dor de haos, de infern...ce am pierdut? Sunt doar o trecatoare... Mi-e greu sa leg simtiri, nu-mi cere
Suflete ratacite...
Ce usor pare a trece timpul nepasandu-i cate rani vindeca sau adanceste, cat de nepasator lovesc sperante noi ce vin in graba pentru a le inlocui pe acelea care atat de greu au murit... si cat de
Roadele unor neuroni muribunzi
Ma aflu la limita dintre limite... are oare vreun sens? Pentru mine inseamna totul, pentru altii probabil ca inseamna doar cuvinte rasturnate filozofic! Am ajuns la o stare de dezgust desavarsit
