KV

Definitii diferite asupra poeziei, nu incape indoiala. Am spus-o si-o s-o mai spun: nu cred ca suntem aici sa ne dam in cap, ci sa ne aratam, CU MULT DRAG, unde gresim... desigur, dupa parerea noastra.
Intr-adevar, forma are mult de suferit. Dar am o banuiala ca asta se intampla tocmai pentru ai sacrificat-o in favoarea fondului. Insa daca ai slefui-o, forma te-ar putea ajuta, n-ar mai fi o piedica in \"Calea\" :) ta de-a incerca sa aduci lumina in mintea oamenilor.
Intre timp, lasa-i sa-si bata capul singuri!
Cu drag,
Undomiel

Motto: Dreptatea-i pentru câini, așa că unii latră!

Dragă hyp1!
N-ai auzit? Nu mai există eroi în era postmodernă! Celor ce sunt numiți așa, nu le-a șoptit Dumnezeu în ureche să scape nu știu ce popor de suferință. Or fi existat în trecut… sau poate nu.
În orice caz, acum există doar cei care profită de pe urma neajunsurilor unui grup de oameni. Observă ce-i doare și le promite că dacă-l aleg pe el, va face acele dureri să dispară. Toți îl aclamă și-i dau energia lor, pentru că el pare într-adevăr hotarât să-i ajute. Îl aleg de conducător și fâsss! El își vede mai departe de interesul lui. Până la următoarele alegeri.
El știe că fiecare se scoate de unul singur din nefericire. Dar profită de faptul că oamenii încă mai așteaptă să le pice un salvator din cer.
În mod similar, pe tine nu te interesează site-ul și oamenii nedreptățiți de pe el, ci să fii tu mai bine văzut, să fii în centrul atenției. Ești rebel? Te crezi cumva un salvator? Nu ești decât un vampir de energie. Esti unul dintre periatorii pe care-i condamni, doar că maschezi asta printr-o atitudine de revoluționar.
Nimeni și nimic nu contează pentru tine, nu ai nimic sfânt, nici un Dumnezeu. Numai tu contezi! Deci nu poți fi decât un anti-erou din cel mai rău soi.
“Revolta” asta a ta, e doar o metodă de-a cere acces mai mare pentru tine. Când îl vei primi, nu te va mai interesa. Până când ți se va face foame de mai mult, desigur.
Și accesul pe care-l ai ți s-a dat pentru că ai scos în evidență că ai o asociație umanistă, care nu știu ce face, dar în orice caz, își servește scopul de-a te propulsa pe tine.
Perorația ta ironică e “inspirată” din păsuri reale, din cuvinte care ți-au fost spuse de alții. Nu sunt ale tale. Nu le simți! Pentru tine totul e un joc. Un teatru. Acaparezi atenția celorlalți, pentru că altfel nu te simți bine, ești vlăguit. Exiști pe spinarea altora.
Dar pentru cei care se zbat să iasă și ei în evidență într-o lume care le-a spus clar că n-are chef să-i primească, nu e deloc un joc. Tu nu cunoști uimirea și durerea de-a fi lăsat deoparte numai pentru că nu știi să perii, să joci cum îți cântă ei, să te compromiți. Te faci numai că știi. Și probabil că-ți și merge: în societate, doar aparențele contează.
Lumea asta pe care o condamni îți aparține și te are. E clădită pe călcarea pe capetele celorlalți, lucru în care excelezi. Te felicit! Vei ajunge departe… dar singur. Toți cei care ți se pare că se adună în jurul tău, sunt de fapt exact ca tine și te vor trăda la primul semn că slăbești. Și într-o zi i se va face cuiva pe care l-ai călcat pe cap milă de tine și te va lua sub aripa lui. Iar tu vei profita ca să încerci să-l calci pe cap din nou. Dar nu-ți va mai merge!
Ca să revin, fiecare om se scoate singur din necaz. E responsabil pentru propriul lui bine sau rău. Unora le e mai greu să se afirme. Nu mai au nevoie și de alții care să-i tragă în jos. Nu mai au nevoie de falși Mesia, care nu fac altceva decât să se prefacă prietenii lor și să-și tragă spuma la ei.
Așa că: înapoi! Nu-ți merge jocul. Te-am depistat.
Te crezi haiduc? Atunci dă tot ce ai celorlalți, nu lua și din puținul lor!
Vocea

P.S. Îți place ceva de-aici? Poți să furi... pardon, sa te inspiri liniștit. N-o să te dau în judecată!

Adica cei care au drept la vot, nu?
Vreau si eu sa stiu cum imi desfiintez contul de pe acest site de... geniu! Ca nici asta nu ma lasati sa fac!
M-am saturat de voi si de ifosele voastre de poeti si scriitori... si nici macar nu-s de mult timp aici!
Ma lasati sa plec sau tre sa floodez, sa injur, sa... ce?

Mi-a venit sa plang cand ti-am citit textul. Ti-am simtit emotia ce te-a incercat scriindu-l.
Constientizarea adevarului poate fi dureroasa... dar e necesara. Si mai bine mai tarziu, decat prea tarziu.
Cu drag
Undomiel

Mai, Sache! Tare pare-mi-se ca tu te \"imbrobodisi\" pe internet, ca altii (care ti-au mai comentat textul asta). Oricum, povestea ta seamana cu ceva foaaarte cunoscut.
Imaginea persoanei de sex opus care este exact ceea ce ne trebuie si o purtam in sufletul nostru, se numeste in teorie \"animus\". Acest animus se aseaza peste mii de imagini ce le intalnim in cale, oameni. Intr-o zi, privind o anumita persoana, ceva in noi face: bip-bip-bip potrivire 100%
:)
Sa fii fericit, ca se pare ca iubit esti.
Cu drag
Undomiel
P.S. Daca totusi nu ti-ai gasit marea dragoste, uite ca e Flaviu dispus sa te ia, ca e in cap dupa tine :p Numai insarcinati sa nu ramaneti!

Of, of, of! Cata ketzoshenie, cum se zice la Timisoara!
Iconoclast mic ce esti tu! Intai creezi o imagine atat de pura, de sfanta aproape si apoi o spargi tu singur cu ciocanul comentariilor tale. Precum berbecu\' intr-un zid! Beee-ton! :)))
Sper din suflet ca \"iubitica in capat de pridvor\", te poate suporta cu toate schimbarile astea de stare. Si ca sa ti-o plateasca cu varf si indesat, deie Domnu\' sa fie exact ca tine de instabila in ceea ce sustine :p
Parca va si vad: du-te-ncolo, vino-ncoace, lasa-ma si nu-mi da pace! Nici n-aveti nevoie de saltea: va puneti orgoliile sub fund si va inveliti cu nervii :)))
De fapt, iti urez sa fii fericit! :)
Cu drag
Undomiel
P.S. Daca e nebuna... e dupa tine ;)

Doamne, Doamne! :)) Nici nu stii cat te inteleg!
Dar cel mai bine te-ar intelege sora lui Wordsworth ;) Cine-o fi aia? Probabil ca de Wordsworth ai auzit. Un celebru poet britanic romantic, care a scris un poem si mai celebru cu narcise... pacat ca de fapt l-a cules din jurnalul sora\'si. Care sora nu avea timp sa fie poeta; era ocupata, tot asa, sa-i gaseasca ciorapii, chilotii, capu\' lu\' fra\'su!
Textul tau e sensibil si prezinta intr-un mod nostim o realitate de zi cu zi: ce face o femeie, fiinta ocupata, cand e smulsa dintr-o activitate pana nu de mult rezervata mai putin ocupatilor barbati. Ce face? Ei bine, ce face si un Intelept cand i se da lamaie: limonada :p
Hm... o singura obiectie am apropo de titlu. Mai degraba mergea \"Mama scriind\". Fiindca inspiratie ai avut! Si tocmai din faptul ca esti mama.
Cu drag
Undomiel

Ceea ce citezi din Kurt Vonnegut, se numeste \"Rugaciunea Seninatatii\" si-i apartine de fapt lui Reinhold Niebuhr. Desi am auzit ca e de fapt ceva foarte vechi - ceva de genul: singura rugaciunea pe care o spunea Aristotel sau asa ceva.
Eu am citit aproape toate cartile lui Vonnegut si imi fac lucrarea de licenta pe Abatorul 5 si Leaganul Pisicii. Daca n-ai citit-o pe ultima, ti-o recomand cu caldura.
Stiai ca autorul inca mai traieste? Are 82 de ani! :) Si inca mai scrie. Sa dea Domnu\' sa ne prinda pe toti varsta asta, inca sanatosi si intregi la minte.

Ca sa-ti dovedesc ca te-ai suparat degeaba, iata exemplu de deconstructie: Liant nebun/ vorbeste prin venele-mi/ ne/ tau/ dulce suflet ne face in doi/ sa/ desmiarda iubirea etern/ fiorul prin noi/ al meu etc.
Cu drag
Undomi el

...dar tu esti de-a dreptul rautacios, draga Flaviu! In fine, remarcile tale sunt!
Stii nu, ca atunci cand spui ceva de cineva, o spui pentru ca acel ceva exista in tine, nu? Deci, conditionarile si prejudecatile sunt ale tale. Exprimarea tendentioasa e la tine. Ti-am mai spus-o si-o repet: nu e cazul cu textul asta, ci cu proza, dar stilul tau seamana cu scarpinatul urechii cu piciorul; te complici inutil.
In al doilea rand: cum as putea sa am prejudecati si conditionari si totusi sa stiu ce-mi spui tu acolo. Te contrazici.
Critica mea e obiectiva, e intr-adevar de tip feminist, e expresia unei libertati pe care mi-o asum, de a critica in cat mai multe moduri posibile.
Puteam sa aplic una deconstructivista, dar uite ca intuitiv am aplicat una care te-a atins rau de tot.
EU nu are niciodata cum sa fie impersonal. Daca nu ma crezi pe mine, citeste Osho... sau mai mediteaza si tu :-> Nu exista pronume ce poate defini androginul... poate NOI. Da\' nici ala!
Se cunoaste ca ai trantit acest comentariu pentru ca te-ai simtit lezat si te ardea sa raspunzi ceva, sa-ti arunci putin veninul in jur.
Daca asta te linisteste, atunci, fie, ai dreptate: sunt conditionata, am prejudecati si habar n-am ce-i ala androgin.
Astept reactii :)
Cu drag
Undomi el

Daca tot ceea ce ati spus despre prietenul vostru e adevarat, probabil ca s-ar cuveni sa mentionati in capul comentariilor ca aceasta este critica \"social poetica\". Pentru necunoscatori, acest tip de critica ia in considerare \"background-ul\" autorului. De fapt, il felicitati pentru revenire, avand constiinta lucrurilor prin care a trecut. Insa, fiind vorba de un om ce face parte din cercul vostru, doar voi intelegeti forta acestui poem, ce izvoraste din \"istoria\" autorului, nu din poemul in sine. Acum intelege si restul site-ului, dar dupa un tam-tam inutil si rusinos pentru cei care il fac.
Aceste lucruri teoretice \"ziind fise\", fara sa ma tem ca v-as putea deranja, vreau sa va spun cateva lucruri.
Am privit din afara ce s-a nascut in jurul acestui text. O sa primiti un \"bravo\" de la mine (intre ghilimele, da?), desi probabil face cat o ceapa degerata, luandu-ma dupa atitudinea voastra fata de noii sositi pe site.
Nu-s de-acord cu ce-a facut Flaviu... de fapt, cu maniera in care a facut-o si cu scopul lui, dar nici cu ce-ati facut voi, editorii, nu-s de-acord. Pai, in loc sa-l dojeniti parinteste, pentru ca sunteti -nu?- parintii acestui site si ar fi trebui sa dati dovada de maturitate, voi ati dat cu parul? Si nu numai in el, dar in toti membrii site-ului, care inca nu se bucura de \"privilegii\" si in insasi libertatea exprimarii.
Eu nu neg ca aveti si dreptate sa va infuriati. Probabil va e foarte mila de prietenului vostru. Dar cu atitudinea asta, nu-l ajutati cu nimic. La fel cum pe o feminista o va enerva ca i se deschide usa: o va lua ca pe un semn ca e considerata incapabila.
O fi dat Flaviu cu bata-n balta, dar a dat din nestiinta. Voi ce scuza aveti?
In primul rand, daca omul care a scris acest text, prietenul vostru, nu ar fi suportat comentarii negative, ar fi trebuit ca el sa nu permita nici un comentariu. Ori vreun editor, cu puterea cu care a fost investit, sa cenzureze acest sir de nebunii. Insa ati ales sa aratati cine-i seful, sa va desfasurati chiar pe marginea textului prietenului vostru, sa va \"incordati\", ca sa folosesc un termen mitocanesc... dar nu mai mitocanesc decat \"ia-o usor\"!
Cred ca autorul stia ce face: nu-l subestimati, dati-i credit. Omul e uimitor prin insasi capacitatea lui de-a se ridica dupa ce a cazut.
Nu a fost frumos sa incercati sa-l faceti pe Flaviu sa se simta vinovat ca prietenul vostru are probleme. V-ati facut o scuza din suferinta prietenului vostru, ca sa va etalati orgoliile. Cred ca aceasta intamplare i-a lasat un gust amar. Mie sigur mi-a lasat.
In al doilea rand, daca acest lucru tot a fost spus pe sleau, eu zic sa fie afisat pe prima pagina a site-ului: \"Stelutele se dau intre prieteni, pe simpatie, nu va cramponati de ele!\" Dar a spune cuiva care nu are steluta: \"Lasa, ca nu-s asa importante!\" e ca si cum ai spune unui barbat mai putin inzestrat: \"Lasa ca nu marimea conteaza!\" Nici una din afirmatii nu va consola pe nimeni!
Poate nu sunteti constienti de faptul ca primul lucru pe care-l observa un nou venit pe site e faptul ca unii au stelute, iar altii nu. Stelute frumoase, galbene. Si se gandeste ca trebuie sa fie o onoare mare sa primesti asa ceva, ca trebuie sa ai talent cu carul (scrie de altfel si in regulament, ca doar textele foarte bune, primesc stelute). Apoi observa ca le primesc cu preponderenta doar unele persoane, pe anumite tipuri de poezie sau proza. Omagiu sau cum il numiti, orice om care nu le primeste, se va gandi totusi ca nu e placut de catre cei care le dau. Si asta doare.
Mai ales ca nu i se spune pertinent unde greseste: rima, ritm... mesaj obscur, ce anume? Ma gandesc ca editorii acestui site ar trebui sa fie impartiali si sa se priceapa la mai multe stiluri, curente, gresesc?
In schimb, se gaseste cate cineva, caruia i-a intrat in cap ca e bun la scris, sa decreteze total subiectiv, dar cu pretentie de mare critic: \"Text prost!\" doar pentru ca nu intelege si nu e pe aceeasi lungime de unda. E descurajator.
A nu primi steluta sau a nu fi pus la \"subiecte fierbinti\" pentru ca nu poti scrie intr-un anumit fel, e destul de incorect. Dar uite ca voi veniti si ziceti ca nu stelutele conteaza. Haideti atunci, sa scoateti stelute de tot de pe site, daca tot nu trebuie sa se cramponeze nimeni de ele. Dar uite ca lumea se cramponeaza. Dovada: reactia lui Flaviu... si a mea, recunosc. Mai sunt si altii, dar probabil ca le e nu-stiu-cum sa spuna.
In ceea ce priveste exprimarea: \"Cine esti tu Flaviu Rizeanu?\"... Cine-s eu, Cristina Stirbu, la o adica, de-mi permit sa comentez, nu? Cine-s toti necunoscutii astia, mama lor, care au brusc pretentia ca-s scriitori si publica pe site-ul vostru si va comenteaza pe voi? Am citit intr-o carte excelenta de Kurt Vonnegut, un promovator al umanismului postmodern, ca ceea ce ne invata de fapt Biblia e sa fim atenti pe cine rastignim, ca s-ar putea sa aiba relatii si ca intreaga noastra rasa sa fie supusa mai tarziu Holocaustului. Cred ca are dreptate omu\', asa ca, nu scuipati pe nimeni, ca nu se stie cand o sa-i cereti autograf sau indurare! Bine... asta e o divagare, ce se vrea nostima.
Dar tot acest autor sugereaza ca Biblia ar trebui rescrisa cu un Iisus absolut normal, un necunoscut, fiul lui Iosif. Cand acesta va fi rastignit si Dumnezeu se va supara, oamenii vor sti ca nu au voie sa omoare pe nimeni, pentru ca orice fiinta e sacra si demna de respect.
Si revenind: cum de-mi permit eu, o nimeni in conceptia voastra -existentialistilor- sa comentez? Pentru ca ma bate un gand ca acest site e facut (sau a devenit astfel) spre satisfacerea orgoliilor unora si nu pentru a descoperi si incuraja noi talente. S-au creat bisericute in cadrul carora, membrii se felicita unii pe altii, nemaiavand curajul sa-si spuna cand o iau razna sau interesul sa mai accepte si alte persoane cu alte stiluri.
*
Nu stiu ce sa mai zic. Probabil o sa-mi spuneti sa tac si sa mai vorbesc din nou cand voi veni cu niste texte mai bune... desi nu stiu ce-i aia in conceptia voastra.

Cu drag

Undomi el

Woow! Da, surprinzi bine zbuciumul launtric al persoanei care vrea sa se cunoasca pe ea insasi, nu doar o masca.
In trecut se afla, intr-adevar, multe raspunsuri. Dar pentru asta, trebuie sa treci de aparente. Sa citesti
Profetiile de la Celestine, de James Redfield; s-ar putea sa te ajute. Pe mine m-a ajutat enorm.
Te-ai gandit la ceva de genul meditatiei?

Da! Excelent! :))) Nici un alt comentariu.
Ba... parca a doua strofa e putin fortata. Prima e geniala, dar se cunoaste ca pe a doua te-ai straduit sa o produci. Insa, per total, succes total.
La multe astfel de reusite! ;)

Of, of, of! Cata suferinta.
Din jale se-ntrupeaza... poezia. :(( Se simte! Sau poate rezonez eu.
Nu, chiar se simte acea voluptate a abandonului in fata durerii, dorintei... senzatiei.
Obisnuiam si eu sa fiu asa. Uneori inca mai sunt.
Cu drag

Imi place aceasta poezie. Asa e, polii opusi se-atrag, dar cand se apropie unul de altul se distrug.
Am observat ca versul \"nisipul vremii-l simt, scurgându-se în picioare\" rupe metrica textului. Pe aceeasi nota e: \"Scurgându-se-n picioare\"
Si la sfarsit un \"șă\" in loc de \"să\".

O, Doamne! Vai de capul meu! Si totusi... iubirea?

Da, \"tzatzah\", da! :) Amuzant, n-am ce zice!
Numai una singura-i problema: ochii mici si trasi pe spate pot sa-i aiba si chinezii. Si tare faini tenisi mai fac ;)

Cred ca nu apreciez legatura pe care o face persona poemului intre iubita lui si o banala rumegatoare... fie ea de iasomie.
De altfel, in tot poemul se simte cum incearca sa inzestreze femeia cu obiceiuri \"eminesciene\": ea e cea care-i ingradeste libertatea, nelasandu-l sa se piarda printre alte \"pasari\". El, singurul cu aripi din cuplu (si purtatorul de informatie), o binecuvanteaza cu prezenta lui, pentru ca se simte foarte dorit, nu pentru ca n-ar vrea sa zbore.
Si stie ca acea vreme va veni, vremea schimbari si numara zilele cu teama. Intre timp se bucura de primavara cuplului.
Insa toamna a fost acolo tot timpul: numai ei n-au avut ochi s-o vada: li-i scosese soimul cu piciore de lut.

Loool! Doamne! Chiar mi-ar placea sa putem vorbi mai mult. Cred ca semanam mai tare decat ne dam seama.
Si mie imi lipseste gena poetica: poeziile puse pe site sunt doar incercari. Sunt dovada de lene.
Eu scriu proza... dar e foarte personala si de multe ori incompleta si nu am curaj \"sa ies\" cu ea. Daca o completez, se sparge.
Da, sunt la inceput, nu sunt impacata total cu mine, seninatatea in urma acceptarii se simte foarte rar, dar totusi se simte, spre deosebire de timpuri trecute.
Traiesc \"vremuri mitice\": m-am trezit, invat sa iubesc si totul imi face o placere deosebita si traiesc la intensitate maxima, ca unui copil.
Si tu imi esti draga! :))
Hahahaa! Fii atenta ce mi-a zis Flaviu dupa ce ti-a citit comentariul: \"te-a abordat foarte atent, sa nu te spargi :p\"
cristina_shtirbu@yahoo.it Scrie-mi, please!

:p Sa te vad cum explici toate astea altora... eu le stiu deja.
Cu Peter Gabriel sa vorbesti tu! :p