lanțul ochilor tăi, odihnă-n în cutia de brad găsea...

perdele de fum,

miros de tămâie,

iar

liniștea frunzei pare suspectă.

spre margini de vremi,

pe linii de cer

încă te caut până la sânge…

petale de ceară

înghesui

sub pleoape de lut…

păpădii fără buze te îngroapă-n uitare,

pierzându-te

ochilor din pieptul meu

stâng…

(de ce oare?)

poate

carnea ta

a-ncăput în cochilia unui melc,

răvășită de gâze și fluturi,

iar eu împart, liniștit,

firimituri din cuvinte

spre păsări

răpuse

de umbre

în cimitirul

cu negre gheare,

lanțul ochilor tăi odihnă-n cutia de brad

găsea…

duminică, 31 mai 2009