malefica obsesie

bolnave liniști

lovesc timpanul

cu clape sterpe de pian,

spre însorite margini

ies greieri din fluvii vegetale,

reci,

pe cruci

îmbobocesc cărbuni

și muguri

din somnul cotidian,

doar plopii-ngenunchiați

mai sângereaz-albastru

din semințe seci.

cu frunțile lipite de oglindă,

privim în ochi

trădarea,

nu pescuim la copcă,

ci așteptăm botezul crivățului orb,

cerșind desculți și surzi

la porți de mănăstiri

iertarea,

vom arde-apoi,

pe rug,

cu ochii ciuguliți

de-un înger-corb.

joi, 8 mai 2008