Când tristețea-mi vine oaspe, îmi zici să-i dau cu piciorul.
Nu știai că la aceste rânduri este ea izvorul?
În melancolia zilei spun puține, multe-ascult.
Pe cât tac acum, voi spune altă dată mult
Mi-au rămas trăsături încă din copilărie.
Însă-n fiecare zi altul sunt și nu mă știe
Și nu mă cunoaște nici prietenul cel bun,
Fiindcă-s altul și el altu-i și nu știe ce îi spun.
Fiindcă-i
Sintagme împletite în trei sau patru gâțe
Îți încâlcesc părerea și-adânc te buimăcesc,
Cum firea uneori se pierde-n două țâțe,
Sărutul când ți-l cheamă și te ademenesc.
De-ai ști a le pricepe,
