katya kelaro

toata e frumoasa, senzuala si o combinatie de muzicalitate franceza, un faure in apres un reve, cu elemente estetice ce tin de sfera simbolistilor, si ceva.... foarte modern. ...lexicul e cheia metaforelor, ,,pe strada ca un fildes\'\' langa botul de imas, solfegiile ratacite in mlastina stradal, bordurile de zoaie, orasul murind ca un elefant... si cred ca da, cu curaj ... poti spune multe, adica se pot spune multe, depasind pe bacovia...daca poemul nu vrei sa il citesti pe muzica lui faure cauta sonata lunii de beethoven. asociatia sonora e... graitoare... imi place imaginea orasului stingandu/se in noapte ca un elefant murinbund dar imi place teribil efectul produs de fragmentarea discursului in pasajul dintre prima si a doua strofa. pentru maiestria constructiei si pentru imagini... spun ceva ce tu deja stii... scrii frumos, iar eu, ca lector, iti multumesc

imi place foarte mult, textul e scris bine, cuvintele curg de la sine cu un astfel de interlocutor... mircea albulescu e o figura cu totul speciala...sincer, felicitari.

un poem simfonic in doua parti, prima andante cu reflexe metalice, a doua un scherzo giocoso cu flauti, ramuri inflorite si mult verde. un verde cu irizatii de curcubeu. e unul din acele texte pe care le revendic intr-o carte atunci cand o deschid. il revendic pentru ca inalta, pentru ca da aripi, pentru ca dezvaluie un spirit fragil si totusi atat de puternic... imaginile sunt de o delicatete rara ... universul interior fata in fata cu realitatea oxidabila a zilei... bine conturate ambele parti...Mircea, nu te dezminti nici in poezie... eu l-as recomanda. multe din poemele tale sunt foarte tari... felicitari...desi tu nu ai nevoie de astea ca sa scrii bine. tu scrii bine si atat. restul e in plus ...ar fi bine sa te apuci sa publici...

o sa mai vin sa citesc... povestile tale sunt adevarate si asta e fantastic... in mod deosebit fragmentul de la alba iulia ... superb ...

nu e rau.. e chiar poezie si una care te face sa simti noeticul

olea tu
sari coarda dintr-o vineri în alta

Olea, știi atatea lucruri de fapt... esti o carte mirosita pana la capat de trecerea timpului... da-mi voie sa spun lui Alice ca mi-era dor de poemele ei... nicotina si cofeina din ele ma trezesc la orice ora din pat... semn ca scrie bine

da, ai dreptate...stupid final al povestii de dragoste ,,femeia cu ochi de vaca si trup de balena insangerata\'\'

Ioana Bogdan, imi place poezia pe care o scrii ..am cautat la Iasi volumul tau insa nu l/am gasit in librarii ..oricum felicitari pentru volum .
un singur amendament am..nu/mi place grafica de pe coperta... e banala pentru ce e dedesubt... poate la o a doua editie poti revizui aspectul cartii...

frumos...! felicitari pentru volum, pt curajul de a iesi in luminile rampei ... pentru concertul cvartetului Gaudeamus... excelsior!

un poem cu sensibilitate indiana...

cred ca poti mai mult...

ai un typo...vezi /Cineva dorea să fotografieze, le trei dimineața, prin geamurile autobuzului, peisajul înconjurător/
ai typo si in titlu...
in ceea ce priveste textul..e timid scris...poate ti/ar trebui mai multa percutanta in flash/uri...

bine ai venit pe agonia... dupa nume esti un el ..in poem eul liric e feminin..cum vine asta? din libertatea de exprimare a artei... succes...

eu zic asa... faina treaba cu subtitlul,, buleandra\'\' dar textul e slab, un folclor orasenesc si oshenesc in acelasi timp. nuca in peretii timpanului si ai globului ocular e burlanul ala... fa ceva... poti, cauta....gaseste

ceva ma face sa/tiurmaresc textele, au stil, remarc dezbracarea voita a discursului liric de orice zorzoane care l/ar putea incarca. e gratios.

intr/o seara de mai, de decembrie primavaratic corabiile tale negre de India vor poposi incarcate cu mirodenii ... citind poemul tau am senzatia ca aproape ai gasit tara aceea inocenta pe care pasii poetei au dorit/o ca pe bratele unui om iubit. unde e poemul de dinainte? era superb. nu inteleg de ce cedezi presiunilor exterioare. cu placerea lecturii... katya

ai creat un personaj Alice, Olea ta are un suflet rusesc, ceaikovskiana atmosfera poemului tau
/toate femeile seamănă între ele niciuna nu-i suficient de albă
și tristă
purtându-și coroana ca pe un pantof cu tocul rupt
numai zâmbet și demnitate
prin confesionale pline de măști/
ai pasaje de mare forta, o profunda incizie meditativa...
cu caeeasi atentie a lecturii , kate

iata un text scris excelent.
scrii bine, e din ce in ce mai buna poezia ta, nu mai are parfumul de gluma buna, ci are gravitate, are fior, elevatie si emotie...
din cuvinte ti/ai facut o tara-Fiordia: esti regele, bardul si proscrisul ei, al propriei tari
*ti/ai ascutit metalul de durere dar nu curge sange si apa, ci poezie... din ranile eului liric curge poezie pt altii

mi se pare ca versul pomului de craciun ii insteleaza radacinile e in plus, in rest e un poem adanc, inconfundabil un vasile munteanu sulfuronic, clorhidric, bazic, trifazic, e mai mult decat un poem, e un minieseu despre valoare si nonvaloare. dicteul poetic are o mare incarcatura simbolica
cu aceeasi constanta revelatie a lecturii, katya

of,of, of
pionier mândria țării
nu am ajuns utecistă
jocul s-a terminat mai devreme
e o radiografie a universului urban
cu toate astea in final, stefan or fi tevile de la calorifer tuburile alea de orgă prin care se scurge lumina?

alice, messul meu nu merge, o băut vodkă șî-i bat. (băut)
nu șterge texte. dacă îmi mai dispar prieteni literari de pe site o să urlu ca lupul la lună. textele nu au fost, nu sunt și nu vor fi ale tale, ci ale urmașilor tăi văcărești. de la ienăchița cu zulufi către alice din emisfera nordică... pagina ta e o expoziție cu tablouri, unul injură...altul dupa ce a zăbovit aici pleacă rege.
da, îmi place agresivitatea cu care scrii...e reală, e simbolul unei personalități, unui stil... dacă ștergi vreun text, pe bune le șterg pe toate ale mele.
sunt unii care scriu la indicatia medicului, altii din plictis, altii ca au ce spune. faci parte din ultima categorie. fac lobby pentru tine si pentru toti cei care au plecat. literatura e o sarbatoare a luminii.
haydn a compus o simfonie a lumanarilor ... finalul e in felul urmator: cate un instrumentist termina ce are de cantat si pleaca stingand lumanarea pe care o avea la pupitru. ultimul instrumentist stinge lumina iar sala se scufuunda in intuneric deplin. da-ti seama ce soc au avut nobilii cand atunci cand s-a stins muyica a murit si lumina. asa e si aici.