Priveam spre soare dintr-un șarpe
și mă gândeam
că tu o să mă vezi.
Dar orgoliul tău amar
plutea lovindu-se de crengile întotocheate
ale copacilor.
N-ai vrut să te uiți,
n-ai vrut să cugeți la
Pedepsește-mă soartă cum crezi de cuviință
două vorbe permite-mi să-ți spun
eu mă retrag din largul drum
pentru alții.
De mine nu e loc acum…
E crudul întuneric ce se-agață
de nopțile calde și
Umil suflet
Acompaniază-mă printre sicrie
Dar nu așa cum te gândești:
Să fie în vers de poezie!
Renunță
La tot ce ai avut odată,
Gândește-te că-n urma ta
Soarta n-a fost adevărată.
Umil
O bucată de pergament făcută sul și uitată pe o bancă
Strălucește în lumina soarelui de mai
Nu le dă voie razelor să treacă mai departe parcă
Le oprește cu o putere ruptă din rai.
Ce se
Urmează muzica cu tot ce are ea mai sfânt
Înclină-ți pașii către ea
Cât vei mai fi pe-acest pământ.
Încearcă-n tot ce-auzi pe stradă
Să faci din sunet o baladă.
Poate să fie scârțâitul unei
Pemite-mi să-ți descriu un mic ritual din paginile mele alese
Să vezi și tu cum în jocul în doi nu mai poate nimeni intra
Ascultă și crede că nimeni nu poate răsfoi prin adrese
Permite-mi și
Priviri înghețate la o margine de bancă -
Doi îndrăgostiți privindu-se aievea parcă.
Adolescentul scărmăna în țărână,
Copila cu o creangă în mână
Contura un ambiguu desen
Poziționat ca-ntr-un
Goneau căruțe pe drumul de țară
Cu zgomot puternic, scârțâit de roți -
Și-n spate se-nghesuiau să apară
Ostașii ruși convertiți în despoți.
Femei și copii plângeau neîncetat
Privind de la
În lupta cu timpul am înțeles cum e cusut destinul,
Am înțeles de ce sunt spinii trandafirilor,
Am înțeles rostul încercărilor.
Pesemne tu nici n-ai vrut să cugeți la nimic.
Încerc și-acum să
Sunt drumuri ce se-noadă, cărări ce duc la tine,
Sunt pașii care-n noapte se-aud pornind spre mine,
Sunt clipe neuitate în colțul unui suflet,
Sunt vise-abandonate din vina unui urlet.
Numai o
Câteodată se-aude un geamăt subit
porumbelul se lovește de geam.
E-o primavară rece
Cu sunet de mare tam-tam.
Stăteam de vorba cu un pelican
ce-și face siesta la mine acasă
și rece-i
O lacrima curata aluneca agale
Din ochii mei ea-si face o carare –
Cand ma gandesc la tine nu pot sa ma abtin
Si plang intr-una, parca traiesc un chin.
Tu nu te uiti la mine, vrei doar sa te
La câțiva metrii de casa unde locuiesc se află un iaz ce îți ia ochii. Pe pietrele curățate de apă parcă se-nghesuie valuri aduse de vânt. Te poți oglindi în adâncul lui și stând pe-o margine,
Visam s-ajung în altă parte
Intr-un ungher de vise...
Visez și-acum că poate-odată
Deschid porțile-nchise.
E veselie aici și mulți copii
Sunt dealuri mari, dar și câmpii
E forfot mare
