Poezie
Parasolarul bizar
1 min lectură·
Mediu
Priviri înghețate la o margine de bancă -
Doi îndrăgostiți privindu-se aievea parcă.
Adolescentul scărmăna în țărână,
Copila cu o creangă în mână
Contura un ambiguu desen
Poziționat ca-ntr-un catren.
Vocile din jur stinse erau,
Cei doi întruna se amărau.
O frunză cădea,
Lacrima ardea,
Clipa prindea a se stinge,
Norii se-adunau a ninge.
Drumul ocolindu-i șerpuia
Parcul amețit ce-l bâtuia.
Cuvinte fără rost stăteau agățate
Și se loveau de topoganele-nclinate.
Așa o poveste a prins amarul gust de sfârșit
Parasolarul bizar fiind singurul martor dosit.
002.116
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Karmen Andreea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Karmen Andreea. “Parasolarul bizar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/karmen-andreea/poezie/13935268/parasolarul-bizarComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.