Poezii

Priveam spre soare dintr-un șarpe și mă gândeam că tu o să mă vezi. Dar orgoliul tău amar plutea lovindu-se de crengile întotocheate ale copacilor. N-ai vrut să te uiți, n-ai vrut să cugeți la

Pedepsește-mă soartă cum crezi de cuviință două vorbe permite-mi să-ți spun eu mă retrag din largul drum pentru alții. De mine nu e loc acum… E crudul întuneric ce se-agață de nopțile calde și

Umil suflet Acompaniază-mă printre sicrie Dar nu așa cum te gândești: Să fie în vers de poezie! Renunță La tot ce ai avut odată, Gândește-te că-n urma ta Soarta n-a fost adevărată. Umil

O bucată de pergament făcută sul și uitată pe o bancă Strălucește în lumina soarelui de mai Nu le dă voie razelor să treacă mai departe parcă Le oprește cu o putere ruptă din rai. Ce se

Urmează muzica cu tot ce are ea mai sfânt Înclină-ți pașii către ea Cât vei mai fi pe-acest pământ. Încearcă-n tot ce-auzi pe stradă Să faci din sunet o baladă. Poate să fie scârțâitul unei

Pemite-mi să-ți descriu un mic ritual din paginile mele alese Să vezi și tu cum în jocul în doi nu mai poate nimeni intra Ascultă și crede că nimeni nu poate răsfoi prin adrese Permite-mi și

Priviri înghețate la o margine de bancă - Doi îndrăgostiți privindu-se aievea parcă. Adolescentul scărmăna în țărână, Copila cu o creangă în mână Contura un ambiguu desen Poziționat ca-ntr-un

Șirag de perle albe Lacrimi argintii… Sufeltul mi-e negru și pustiu. Alerg spre cerul plumburiu, Desfac aripi cenușii, Pictez pe-un șevalet maro închis. Aud și-acum cum bate …În miez de

Goneau căruțe pe drumul de țară Cu zgomot puternic, scârțâit de roți - Și-n spate se-nghesuiau să apară Ostașii ruși convertiți în despoți. Femei și copii plângeau neîncetat Privind de la

În lupta cu timpul am înțeles cum e cusut destinul, Am înțeles de ce sunt spinii trandafirilor, Am înțeles rostul încercărilor. Pesemne tu nici n-ai vrut să cugeți la nimic. Încerc și-acum să

Sunt drumuri ce se-noadă, cărări ce duc la tine, Sunt pașii care-n noapte se-aud pornind spre mine, Sunt clipe neuitate în colțul unui suflet, Sunt vise-abandonate din vina unui urlet. Numai o

Câteodată se-aude un geamăt subit porumbelul se lovește de geam. E-o primavară rece Cu sunet de mare tam-tam. Stăteam de vorba cu un pelican ce-și face siesta la mine acasă și rece-i

O lacrima curata aluneca agale Din ochii mei ea-si face o carare – Cand ma gandesc la tine nu pot sa ma abtin Si plang intr-una, parca traiesc un chin. Tu nu te uiti la mine, vrei doar sa te

Visam s-ajung în altă parte Intr-un ungher de vise... Visez și-acum că poate-odată Deschid porțile-nchise. E veselie aici și mulți copii Sunt dealuri mari, dar și câmpii E forfot mare