Poezie
Iubește-mă
1 min lectură·
Mediu
O lacrima curata aluneca agale
Din ochii mei ea-si face o carare –
Cand ma gandesc la tine nu pot sa ma abtin
Si plang intr-una, parca traiesc un chin.
Tu nu te uiti la mine, vrei doar sa te distrezi
De ce te joci cu viata mea, de ce nu vezi
Ca te iubesc cu-o inima curata,
Ca eu ti-as da viata toata?
Asa esti tu, meschin, si trebuie s-accept
Cand chiar de umbra ta inima-mi bate-n piept
De zece ori mai tare decat atunci cand are
O bucurie mare…
As vrea sa te ating, sa pot sa-ti spun ce simt
Dar gandul ca ma vei respinge, doare.
In ale mele brate as vrea sa te cuprind
De ce tot fugi de mine, oare?
Ramai, mai stai, iubeste-ma cu-o inima curata
Suflet meschin si rau, ce vrei sa ma ranesti
Deschide ochii, deschide inima, vino indata
Si-arata ca poti sa ma iubesti!
043.901
0
Astfel , la întrebarea cu ce mă ocup te îndemn să intri pe biografia mea.
Te cert că folosești cuvinte nepotrivite, din punctul meu de vedere, în poezie, ca de exemplu
îndată, abțin, accept, meschin.
Folosești alăturări neinspirate cum este expresia dacă când.. sună prost.
Am scris în proyă ce doreai să scrii în poezie, am încercat, și nu e prima dată, să simt ce simte o femeie îndrăgostităși am încercat să rescriu cu experiența unei matroane pensionate și iată
Cărări de lacrimi albe, fierbinți mărgăritare
Se-noadă pe obrajii ce ard de dorul tău
Și se aștern , timide, lumină pe cărare
În noaptea-n care, oarbă, aștept amnarul tău.
Cu opâlpâiri sărace, în piept inima-mi bate
Când umbra ta ,fugară, se-așterne-n valea mea,
Ești jocul crud de umbrece-n inima-mi se zbate
Când pleoapa-n așteptare ucide înc-o stea.
Voi dezgropa o vrajă, din sticlă poate duhuri
Am să invoc, în preajmă să mite-aducă iar,
Ca două aripi albe, beția de văzduhuri
Să o-necăm în vraja grîuntelui de jar.