Jolanda Lászlò

Mai știi ce-ai spus pe ultima treaptă de plecare?... Vreau sa uiți cuvintele forțate! Dar vreau să visez un coșmar cu tine... in umbră... Să m-apuci de mana...să ții.. S-ating mâini de copil

Un gard ce te desparte de lumea celor vii... O lume-n care tot ce n-ai găsit in viață găsesti acum...zadarnic...rătăcit... Și bați timid în lemnul învechit ...priviri uimite de noul

Stau si privesc pachetul strivit de albastrul inpur...si ma gandesc sa o scot? Sa o aprind?...Dar stiu ca si maine va veni o zi..aceasi monotonie subita...ma uit la cheia de la snurul galben si ma

De-aș ințelege zodiacul Și falsele lui definții Aș aprecia cinstit și racul... ...Te-aș regăsi la cațiva pasi inapoi... aș căuta amintirile plăcute și m-aș intoarce-n trecut pân\' la tine Te-aș

491 de zile-ntr-o iubire ciudată 515 clipe-mpreuna-ntr-un abis... Un miliard de săruturi amare-ntr-o iarnă, Și-o desparțire așteptată in august finit... 17 avril? Încipit de cumplit... 20

Poți să gândești că e plăcut să obții lucruri scumpe intr-o fracțiune de secundă…și să fi mai proprietar pe lucruri de valoare cu cât faci câte un pas mai departe de locul in sine unde ai găsit