Jurnale

Ar fi trebuit să fie Vinerea Mare. O zi care, prin simpla existență, devine tot mai incomodă pentru o umanitate ce tolerează orice, mai puțin sensul. Sacrul deranjează doar pentru că obligă la

JLJolanda Lászlò

0

0

Luni întregi au trecut fară să te mai aud , sau să stiu că mă aștepți acasă. Și au fost și zile în care am zâmbit întreagă zi , și a trecut totul pentru că în sinea mea știam că ești încă acolo. Dar

JLJolanda Lászlò

0

0

Se zicea cândva că e un timp potrivit pentru oricine,doar trebuie răbdare. Dar cine a calculat asta? Dacă eu în sine nu mai am timp să las în urmă? Și azi încă e un timp pentru mine.restul nu mai

JLJolanda Lászlò

0

1

Deși era deja seara, o întreagă după-amiază m-a cuprinsese pe scaunul de plastic din curte... Mi-aminteam pasiuni... Iar una dintre cele mai mari ești tu, ființă firavă... Aș vrea să fiu în locul

JLJolanda Lászlò

0

0

Părea a fi o altfel de zi…Iar speranța aceluiași sunet de dimineață sfâșia acum carnea fragedă a mâinii care ajuta de fiecare dată din păcate…și ultima frază pe care spera să o audă era doar “regret

JLJolanda Lászlò

0

0

Poți să gândești că e plăcut să obții lucruri scumpe intr-o fracțiune de secundă…și să fi mai proprietar pe lucruri de valoare cu cât faci câte un pas mai departe de locul in sine unde ai găsit

JLJolanda Lászlò

0

0

Mi-am dat seama că nu mă pot increde nici in omul ce dimineața apare lângă mine…același in fiecare zi…și am văzut că nimic nu se rezolvă de la sine…nici vreo figurantă ce-și ține de geanta de firma

JLJolanda Lászlò

0

1

Stau si privesc pachetul strivit de albastrul inpur...si ma gandesc sa o scot? Sa o aprind?...Dar stiu ca si maine va veni o zi..aceasi monotonie subita...ma uit la cheia de la snurul galben si ma

JLJolanda Lászlò

0

0

Sunetul ploii inundau ochii ce curg... ...în favorul serii întunecate Revăd filmul istoric de aseară cu clapele pianului coborâte încet... furând o pâine... ori „potatoes” sau fugind în zig-zag

JLJolanda Lászlò

0

0

Nu ar fi in stare să înțeleaga pe deplin ce se ascunde în mintea lui și încerca să descifreze printre rânduri și să pună cap la cap câteva propoziții ca-ntr-un joc complicat de puzzle pentru a vedea

JLJolanda Lászlò

0

0

Nu-i venea a crede lucrurile simple ce ea i le spunea cu atâta greutate... aproape toată ființa lui se-ascundea de fapt în spatele unei frici enorme de a nu fi real fiecare rând din propozițiile ei

JLJolanda Lászlò

0

0

Clipea ciudat... Simțea sunetul vieții de jucărie... Și urletul mort al zilei de mâine! Timpanele sparseră zgomotul ud... ...al tăcerii... Cu prețul unei clipe Dar încă vedea Siluete de

JLJolanda Lászlò

0

0

Încerca din răsputeri să deschidă cutia care credea că va fi răspunsul tuturor întrebărilor ei...Avea și cheia dar părea că nu era timpul potrivit să afle acest adevăr iar cutia parcă refuza să se

JLJolanda Lászlò

0

0

Mai știi ce-ai spus pe ultima treaptă de plecare?... Vreau sa uiți cuvintele forțate! Dar vreau să visez un coșmar cu tine... in umbră... Să m-apuci de mana...să ții.. S-ating mâini de copil

JLJolanda Lászlò

0

1

Facusem cativa pasi pe noua carare creeata ca un puzzle de muncitorii de peste drum...Saracii oameni...mancau pe nerasuflate din painea care cazuse pe jos de atatea ori,dar nu mai conta...Mi-era

JLJolanda Lászlò

0

0

A trecut o altă zi...și clipa plecării se apropia atât de repedere încât nici nu putea măcar pentru o clipă să oprească timpul... Știa insă că nimic din ce ar putea face nu ar schimba

JLJolanda Lászlò

0

0