jkloungsuh

poza trebe să fie or ca o continuare a poemului or ca o completare
și invers cu poezia
e bine să faci exerciții de genul faci o poezie la o poză
de exemplu eu ți-am spus cum am văzut eu lucrurile
ademenit așa de poză
ba chiar am văzut finalul la fel și aș fi vrut ceva cu degete acolo dacă tot te-ai raportat atât în titlul cât și în final la anumite părți anatomice
degete - vioară

google, nu
întotdeauna autorul
și dacă e o poză dintr-un album personal poți să specifici că autorul e anonim
dar trebe neapărat să specifici ce și cum

uite că dacă mizezi pe cadre imagini & stuff îți iese ceva frumos
continuă

vreau să știu autorul pozei, nu vreau să urmez un link, de altfel infuncționabil
e f. mișto poza, mai ales că și eu am abordat imaginea orbului, însă cu acordeon
aș fi abordat un spațiu mai urban
smth ca atmosfera unui bulevard
cu trăsuri doamne cu pălării
șamd ca background, desigur

nu țărână
nu strigăt orgasmic care e cam tautologic

în sfârșit am găsit un poem bun pe ziua de azi. singurul vers care mă deranjează e \"când orbesc până în inimă\", cam patetic, plus că nu prea stă bine într-un poem cu adolescenți, fumat șamd
aș fi început cu am un surâs/ de mire îndrăgostit doar pe jumătate
apoi cu primul vers ca o concluzie a primelor două
pierdut e-n plus, deja ai (un mire) pe jumătate pierdut, so
cam încurcă, părerea mea

în rest, un poem bun

\"prin vene îi curge lavă\" - ăsta e un clișeu

apreciez că nu ai sufocat poemul cu definiții, deși aș fi preferat ca prima strofă să fie a doua și a doua prima, ca un preludiu or smth like this. dar e ok și așa.

eu cred că tu ești o persoană cu mult bun simț & mai ales, stăpânire de sine. altfel, n-aș fi înțeles cum de reziști anumitor răutăți. dar e clar: nu tu ești ținta.

+ emoția
și nepuțința care vine odată cu trezirea unor amintiri
unor sentimente puternice trăite în curtea școlii or not


p.s.
someone there mi-a spus că azi ar fi ziua ta
la mulți ani! :)

nu văd de ce nu ai fragmentat de la pământ încolo, primele două versuri rămânând ca o intrare-n scenă. restul ar veni ca un musical theatre, bine alimentat de a doua strofă. și dacă tot am ales, ultima strofă e clar backgroundul musical/ vocal.
în orice caz, e cel mai curat și bine scris poem citit astăzi.

emisul ăsta de judecăți referitoare la all kind of things
în speță, poezia, e cazul reprobabil dogmatismului
așa cum berea vinul eminescu mașinile culorile cărțile sunt văzute/ percepute diferit, așa e și cu poezia
spui că un text nu este poezie, când totul este nul, zero barat, când nimic nu mișcă
aici se creează niște imagini destul de puternice, păcat însă că dau spre clișee(ca viziune, concept)
dar e f. ok, mai ales că totul se salvează prin final
adică sunt acceptabile genul acesta de texte simple doar dacă sunt suținute cu un smth special, aici - finalul

bun și hai să arătăm lumii întregi că nu suntem așa de încuiați
că atunci când vedem ceva nou, respectiv un tânăr care scrie, să nu-l alungăm
puțini mai sunt cei care mai cred în așa ceva

eu m-am oprit exact în punctul bănuților pentru oamenii fără adăpost, pentru că mi se pare o imagine prea patetică pentru contextul dat încă din incipit
gen - dac-aș fi, aș face -
a fi lejer e un atu, de cele mai multe ori riscant și de aceea, e recomandabil să revizuiești după răcire întreg textul
e un text f. mișto, oricum

ar fi ieșit mai frumos dacă privai poemul de atâtea definiții și de la cred încolo, mai mizai și pe ceea ce tu simțeai, nu neapărat pe ceea ce tu credeai

nu sunt un mare fan al acestui gen de scriere, dar aici îmi place f. mult atmosfera
moliciunea
senzația de diminuare a energiei
probabil că se potrivește stării mele de acum
plus că-mi aduce aminte de ceva, ceva f. important pentru mine

corectează:

niciun
plămânii
mulți(vânători)

sergiule nu știu cum dar scrii al dracului de bine pentru un nou venit
nu spun suspect de bine poate pentru că nu e cazul
te mai urmăresc te mai citesc

băi eu spun că tot ce urmează after e valid
certitudinea că trăiești că după taifun a rămas ceva din tine
poate liniștea cu care te intinzi pe pat
și taci de parcă ai mai aștepta ceva să vină și să te tulbure
fermentul unei noțiuni a unui concept
în fond alice liniștea e doar o altă aglomerare de stări o învălmășeală la fel de mare doar că aparține unui spațiu restrâns
teama subtilă - obsesia - iuțeala cu care te lași singur & furia se comportă ca un frame
susținător de procese
stări imagini voci spații ambiții sau de ce nu -
închizătorul unui vâjâit ce anunță furia căci totul vine dinăuntru
știm că între văzut și vorbit există o măsură ce de fiecare dată o ia de la capăt
mai ales atunci când vocea e o țeavă lungă de revolver și ochiul e trăgaciul
și tocmai alice aici chiar există această măsură
eu mai văd aici un balansoar cu piept abdomen și cap
suport sau cântar pentru constanță intensitate și/sau variație
ce e interesant că toate astea se comportă ca niște materii
și nu dimensiuni sau cel puțin așa au fost transpuse
ceea ce e f. ok
mai ales atunci când ele mai au și rol de simbol
păr - geam - liniște - robinet - scaune - pix - căsuțe șamd
e mișto să știi cum și când să treci în contul tău
toate problemele toate stările de rău sau nu
să ți le asumi și să ți le ștampilezi somewhere
cu simț de răspundere cu furie

și să n-o mai lungesc e un text bun
care merită să stea la reco

cert este că dacă ai scrie mereu ca aici
aș fi fanul tău garantat

o decizie bună recomandarea asta nu știu cum
probabil s-a nimerit sau chiar numele adriana lisandru a fost cel care a tras sforile dinspre și înspre recomandare
clar e cum din cutia de instrumente s-a ales exact unealta potrivită
- atmosfera interactivă în mișcare de parcă ai căra în spate un rucsac și totul se focalizează printr-un singur punct
să fi fost din instinct sau nu chiar nu mai contează după

imaginile sunt prehensibile
de parcă ar fi strânse într-un cocon și la fiecare pas pe care-l faci îți cade în față
cursiv ca o forță gravitațională
se reprezintă - aproape perfect - atât sublimul cât și atitudinea ca realitate substanțială
ba chiar totul pare destul de bine concentrat comprimat încât starea vine după lectură
ca atunci când te uiți îndelung spre soare
cu ochii larg deschiși aproape înlăcrimați și în momentul următor vezi niște pete negre
asta-i starea de după - ceea ce mi se pare un plus

eu cred că este destul de clar că acest text este de ATELIER și e absurd să mai rămână pe prima pagină
și culmea, tocmai structurile puerile nu-l salvează precum cred unii

și dacă nu se vede destul de clar, provocați-mă și voi reveni cu un comm. detaliat
:)

felicitări, leo
sper să ajung la lansare,
mai ales că în vinerea aia sunt prezent prin bucurești
și e foarte mișto și coperta

e de bine căci eu asociez frica, independența cu șobolanii - șoarecii, deși ăștia ultimii sunt mai fricoși
cred că toată chestia asta s-a transpus aici pe baza unor principii, unor idei destul de bine conturate și f. interesant aș spune că e amestecul rece al ambiguului cu durerea fizică - zgârietura de pe mână - răsuflarea scursă
eu propun ca prima strofă să arate astfel:
mulțumesc printre pătrațelele
caietului de matematică
pentru șobolani și pentru frică
nu mai era nevoie de îți, în genul ăsta fiind indicat să restrângi totul până la sânge și de ce nu, să întinzi totul atât cât îți permite fundalul

în a IIa parte ești prea vagă în exprimare, plus că nu prea am înțeles unde pătrunde mersul pe scări - de aceea, cred că din punctul ăsta ar fi trebuit să lungești cumva, să încerci să creezi exact ce ziceam - fundalul în care prima parte s-ar fi putut desfășura -
eu mai recomand și o verbalizare a discursului, pentru început fiind nevoie de această tehnică
de exemplu, finalul ar fi fost mai puternic, dacă ar fi existat un verb și desigur, l-ai fi închis, dându-i cumva cititorului șansa să se desfășoare atât cât poate și cât vrea doar în corpul poemului, fără să-și imagineze alt scenariu după final
e ok și chestia asta, dar deocamdată e bine să verbalizezi ca și cum ai scuipa tăios direct în miezul lucrurilor care te supără, care te deranjează

uite:
pentru mine
sfârșit - cam așa ar fi trebuit să arate
în fine, tu decizi, dar e importantă chestia asta pentru început - trebuie să-ți cauți o identitate, nu neapărat citind poezie(citind, decizi ce-ți place), ci scriind, experimentând

sp, multă baftă și scrie
apoi postezi aici, noi te sprijinim

there`s no need for

ăsta e unul dintre lucrurile alea care ar trebui spuse direct
și tu n-o faci

deci, gândește-te că eu am observat revenirea ta aici încă de la primul text și nu ți-am lăsat niciun semn, nimic pentru simplul fapt că nu am avut nimic de spus
aici, chiar am avut ceva de spus și am zis: de ce să nu profit să te întreb și dacă mă mai ții minte
haha, dacă e să nu suport ceva, e ironia asta nejustificată - M-a surprins vizita dumneavoastră ( tu erai starul…) cunoscându-vă părerea din discuții anterioare, defalcate pe sferturi. - ce star? ce dumneavoastră? - nu ești sinceră și dacă asta e părerea ta, am dubii în ceea ce privește nivelul tău de receptivitate

dar nu-ți asumi munca altcuiva
faptul că eu ți-am sugerat câteva modificări nu înseamnă că eu am făcut toată munca - în fond, aici este un atelier
chestia cu asumat/neasumat nu are nicio legătură cu ce s-a întâmplat aici