șobolani

e de bine căci eu asociez frica, independența cu șobolanii - șoarecii, deși ăștia ultimii sunt mai fricoși
cred că toată chestia asta s-a transpus aici pe baza unor principii, unor idei destul de bine conturate și f. interesant aș spune că e amestecul rece al ambiguului cu durerea fizică - zgârietura de pe mână - răsuflarea scursă
eu propun ca prima strofă să arate astfel:
mulțumesc printre pătrațelele
caietului de matematică
pentru șobolani și pentru frică
nu mai era nevoie de îți, în genul ăsta fiind indicat să restrângi totul până la sânge și de ce nu, să întinzi totul atât cât îți permite fundalul

în a IIa parte ești prea vagă în exprimare, plus că nu prea am înțeles unde pătrunde mersul pe scări - de aceea, cred că din punctul ăsta ar fi trebuit să lungești cumva, să încerci să creezi exact ce ziceam - fundalul în care prima parte s-ar fi putut desfășura -
eu mai recomand și o verbalizare a discursului, pentru început fiind nevoie de această tehnică
de exemplu, finalul ar fi fost mai puternic, dacă ar fi existat un verb și desigur, l-ai fi închis, dându-i cumva cititorului șansa să se desfășoare atât cât poate și cât vrea doar în corpul poemului, fără să-și imagineze alt scenariu după final
e ok și chestia asta, dar deocamdată e bine să verbalizezi ca și cum ai scuipa tăios direct în miezul lucrurilor care te supără, care te deranjează

uite:
pentru mine
sfârșit - cam așa ar fi trebuit să arate
în fine, tu decizi, dar e importantă chestia asta pentru început - trebuie să-ți cauți o identitate, nu neapărat citind poezie(citind, decizi ce-ți place), ci scriind, experimentând

sp, multă baftă și scrie
apoi postezi aici, noi te sprijinim

Despre aceasta lucrare

Cum sa citezi

Comentarii (2)