Mediu
Sambata 19 aprilie 2003 a avut loc la Cluj editia II a Cenaclului Poezie.ro. Intrucat este surioara mai mica (deocamdata!) a intalnirilor din Club A si din Iasi, mi-am permis sa-i dau titlul Colibri. Am sa incerc prin acest editorial sa atrag in aceasta miscare si alti membri, toti cei ce se simt imunodependenti de virusul poeziei in general si al poeziei.ro in special. Dar iata faptele :
Undeva, la 30 km de Cluj, sufeream alaturi de alti bugetari obligati sa munceasca si in zilele de sambata :
Macar de-ar fi numai \"sambata pierduta\". Dar mai e si \"intalnirea\" din Gradina Botanica Cluj pe care nu pot sa o onorez. Pacat. Si Doamne cat mi-am dorit sa ajung. Macar pentru Gavroche care a pus atata suflet. Nici Trandafiras, nici Octombrie nu pot veni din Tg.Mures dar asta nu e o consolare. Numai o minune m-ar putea face sa ajung la 14.30 in Cluj.
Si minunea s-a intamplat. Secretara mi-a transmis pe la 13 \"a zis sefu\' ca se poate pleaca\". Yupi! Fuga la ocazie.
In drum spre Cluj, emotiile au inceput sa-mi invadeze fiinta. Cum ii voi recunoaste ? Vai ce trac am. Cred ca eu voi fi cel mai in varsta (sic! n-am fost eu!).
Din \"scris\" Gavroche mi-a creat impresia unei personalitati foarte puternice. Daca nu ma descurc, am sa-i cer ajutor.
Si …… iata-ma ajuns. Am salutat cu o voce sugrumata care nu era a mea. Atunci am aflat cine se afla in spatele poeziilor semnate Hazel, Gavroche, Bianka, Vegado, Totmihai si nu dupa mult timp Intruder. Am achitat taxa de intrare in Gradina Botanica sub privirile oarecum ciudate ale caseritei care probabil nu-si putea explica \"ritualul\" cu prezentarile la fiecare nou venit. Probabil ne considera o secta. Mult nu a gresit, pentru multi poezia este o \"religie\".
Ne-am indreptat spre locul conspirativ, patru banci si o masa, loc ferit de privirile indiscrete. Ne-am prezentat fiecare o scurta biografie. O prima surpriza, din toti cei prezenti nici unul nu eram clujeni \"autohtoni\" motivul prezentei, serviciul sau studiile. \"Clujeni-clujeni unde sunteti ?\"
Intre timp a aparut si Intruder. A doua surpriza pentru mine, pe Intruder il cunosteam. Suntem din acelasi oras, chiar mai mult, mama mea i-a fost profesoara. Ce mica e lumea, nu-i asa ?
Apoi, au inceput sa se cunoasca poeziile noastre intre ele. Din copacii cu vasc ne acompaniau pasarele. Poezii sub vasc. Ce pacat ca nu a putut \"scapa\" si Cobra sa aduca chitara. Chiar daca in aer liber cuvintele isi pierdeau tehnic rezonanta totul a fost minunat. La un moment dat Gavroche (sa crezi tu ca nu te-am vazut!) cu capul pe spate si ochii inchisi, asculta versuri si se incarca de energie pozitiva. De fapt toti ne incarcam. Se spune ca energiile pozitive se creaza in grupuri care gandesc impreuna pozitiv. Aici noi am format un astfel de grup, un fel de legatura telepatica iar liantul a fost poezia. Probabil s-a pastrat si dupa intalnire, altfel nu-mi explic cum ieri, eu, Gavroche si Totmihai am intrat aproximativ simultan pe site. S-au citit poeziile proprii (n-am crezut ca am sa-mi pot vreodata recita propriile texte), dar si ale altora. In pauze discutam despre poezie si despre site. Radu daca ai sughitat, scuza-ne. Sa fii convins ca te-am vorbit numai de bine. Cu aceasta ocazie iti multumim pentru site pentru ca prin tine ne-am cunoscut, pentru ca avem acces la poezie.
Din pacate, odata cu trecerea timpului s-a facut tot mai frig (Hazel nu-i asa?) si a trebuit sa incheiem mai repede dacat ne-am fi dorit. Inghetati dar cu sufletele aprinse, am alergat spre prima cofetarie unde ne-am incalzit la un ceai fierbinte.
A venit si clipa despartirii. Un pic melancolici, ne-am dat mainile si ne-am promis ca vom reveni dupa sarbatori. Ultima intalnire a mai adus 3 membri. Imi doresc din tot sufletul la viitoarea sa veniti si dintre voi, cei care m-ati citit. Va promit ca va veti simtii minunat.
Inchei cu un citat din Intruder, adresat tuturor celor din familia poezie.ro \"pentru mine este o minune, o mare satisfactie sa vad atatia oameni care iubesc poezia\" iar eu va spun : I Love this Game!
096.399
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ivășcan Horia
- Tip
- Articole
- Cuvinte
- 694
- Citire
- 4 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ivășcan Horia. “Colibri (poezie.ro la Cluj).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ivascan-horia/articol/41913/colibri-poezie-ro-la-clujComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
frumosi oameni mai sint si pe la voi. poate voi ajunge sa va cunosc acolo in gradina botanica. intimplarile acestea au intr-adevar semnele unei minuni. sa va mai poeziti ca va sta tare bine!
0
FELICITARI!!!
Ma bucur mult pentru voi... Si sper sa ajung sa va cunosc si eu. Sub vasc, fie... :)
Ma bucur mult pentru voi... Si sper sa ajung sa va cunosc si eu. Sub vasc, fie... :)
0
Distincție acordată
va felicit din nou si sper sa continuati aceasta noua traditie.
ca sa va ajut un pic in aceste initiative am adaugat o optiune pe care o gasiti la atelier. \"selectare autori dupa zona geografica\".
si, mai simplu, din pagina unui autor (sau pagina proprie) click pe orasul de resedinta.
deocamdata atat, pe viitor un forum separat si \"semi-autonomie\" prin \"pseudo-cenzori\" pe zone geografice si o rubrica separata de editorial pentru evenimente de acest gen.
ca sa va ajut un pic in aceste initiative am adaugat o optiune pe care o gasiti la atelier. \"selectare autori dupa zona geografica\".
si, mai simplu, din pagina unui autor (sau pagina proprie) click pe orasul de resedinta.
deocamdata atat, pe viitor un forum separat si \"semi-autonomie\" prin \"pseudo-cenzori\" pe zone geografice si o rubrica separata de editorial pentru evenimente de acest gen.
0
presarat de emotii jurnalul tau de bord!sau mai degraba presarate de jurnale emotiile tale.
frumos ca reusiti sa \"coagulati\" impreuna in intalniri de taina minunea faptului de a scrie. ma inclin!...
cine stie! oi ajunge si eu pe-acolo, doar asa ca tort al Trandafirasului! hi-hi
felicitari inca o data!
frumos ca reusiti sa \"coagulati\" impreuna in intalniri de taina minunea faptului de a scrie. ma inclin!...
cine stie! oi ajunge si eu pe-acolo, doar asa ca tort al Trandafirasului! hi-hi
felicitari inca o data!
0
Nu stiu cum as fi putut descrie mai bine ce s-a intamplat sambata in Gradina Botanica decat ai facut-o tu.
Cu totii am simtit starea aceea de unitate in libertate.
Stim, mai sunt multe de facut, mai sunt multi de venit, dar gustul acesta al inceputului, al descoperirii unei lumi si mai ales al descoperirii faptului ca ea nu este accesibila doar unei elite, ne va ramane o eternitate in suflete.
Da, barierele dispar, zidurile se sfarama,
distantele, oricat de mari, se reduc.
E un Game extraordinar, in care nimeni nu pierde, dimpotriva, jucandu-l, cu totii devenim mai bogati.
Va multumesc tuturor, pentru tot.
Cu totii am simtit starea aceea de unitate in libertate.
Stim, mai sunt multe de facut, mai sunt multi de venit, dar gustul acesta al inceputului, al descoperirii unei lumi si mai ales al descoperirii faptului ca ea nu este accesibila doar unei elite, ne va ramane o eternitate in suflete.
Da, barierele dispar, zidurile se sfarama,
distantele, oricat de mari, se reduc.
E un Game extraordinar, in care nimeni nu pierde, dimpotriva, jucandu-l, cu totii devenim mai bogati.
Va multumesc tuturor, pentru tot.
0
BG
felicitari horia pentru editorialul in care mi-am regasit emotiile traite atunci.
si celorlalti va multumesc ca sunteti alaturi de noi prin comentariile voastre. cine stie, poate o sa ne cunoastem pana la urma si cei mai indepartati unii de altii.
si celorlalti va multumesc ca sunteti alaturi de noi prin comentariile voastre. cine stie, poate o sa ne cunoastem pana la urma si cei mai indepartati unii de altii.
0
Mai sa fie! Am movilite pe piele...Auzi tu lucruri sfinte: gradina botanica, frigul la Cluj si ceaiul...Ce mare ingereascobucurie ma impresoara...Ce frumos trebuie ca s-a fost! Musai sa ne prindem si noi sufletul si inima o data...Ca opricum se vine primavara de vara si oricum la gradina botanica nu stie nimeni de tacere...mai oameni buni lasati stangerile de maini pentru pinguinii care nu se pot imbratisa si pupa!!!
0
Acum cativa ani o prietena mi-a propus sa mergem de ziua Sfintei Maria (15 august) sa vizitam impreuna manastirea Nicula. Cunosteam celebrele iconite pe sticla, incercasem si eu sa pictez cateva dupa model, dar nu fusesem niciodata la Nicula. Cu toate ca era chiar aproape de Cluj. Si se mai stia ca exista acolo o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni. Icoana care lacrimase, pe care cei care ar fi atins-o ar fi avut parte de bucurii, vindecari (protectie divina), etc. Da, am zis, hai sa mergem. Dupa un lung pelerinaj pana la manastire, timp in care am tacut si ne-am gandit fiecare la ce a crezut de cuviinta, am ajuns la Nicula, manastirea inconjurata de sute, poate chiar peste o mie de oameni (nu stiu sa aproximez). In finalul predicii am stat cateva ore pana au intrat primele valuri de credinciosi in manastire sa atinga icoana. Prietena mea isi dorea sa ajunga acolo si bineinteles si eu, asa ca am stat cateva ore intr-o mare inghesuiala la o coada interminabila. In fata altarului erau doi gardieni care opreau si triau \"gloata\", un rand supradimensionat de oameni din toate regiunile tarii, dornici de a atinge vestita icoana. Era un august torid, chiar si inauntru se simtea lipsa aerului. Dupa doua ore de inaintat spre altar am ajuns in sfarsit acolo unde randul de oameni se subtia. Mai aveam un pas si m-am oprit.
-Ce faceti acuma? Va opriti? Blocati drumul? Haideti, e randul dumneavoastra, m-a incurajat un gardian.
-Nu. Eu nu merg.
-Cum adica? Ramaneti aici? Haideti!
-Nu. Nu cred ca merit.
-Nu se poate. Sunteti nebun? Ati stat atatea ore la coada si acum nu vreti sa atingeti icoana?
-Nu.
-Asa ceva n-am mai auzit. N-am mai vazut. Uite ca se duce. Domnu\' macar luati de aici... Domnu\'...
Voi participa cu mare drag la cenaclu si ma bucur sincer ca se petrece asa ceva si in dragul meu oras, Cluj-Napoca. Deocamdata nu pot. Sufleteste sunt alaturi de voi.
-Ce faceti acuma? Va opriti? Blocati drumul? Haideti, e randul dumneavoastra, m-a incurajat un gardian.
-Nu. Eu nu merg.
-Cum adica? Ramaneti aici? Haideti!
-Nu. Nu cred ca merit.
-Nu se poate. Sunteti nebun? Ati stat atatea ore la coada si acum nu vreti sa atingeti icoana?
-Nu.
-Asa ceva n-am mai auzit. N-am mai vazut. Uite ca se duce. Domnu\' macar luati de aici... Domnu\'...
Voi participa cu mare drag la cenaclu si ma bucur sincer ca se petrece asa ceva si in dragul meu oras, Cluj-Napoca. Deocamdata nu pot. Sufleteste sunt alaturi de voi.
0

Oricum, mă bucur pentru voi!
Sâmbătă după amiază, la ora când împărtășeați împreună bucuria poeziei, eu făceam un tort pentru băiețelul meu și mă gândeam la voi. Aș fi vrut să mă pot teleporta acolo, cu prăjitură cu tot și cu suflet.
Nu-i nimic! N-au intrat zilele în sac și nici Clujul nu-i așa departe. Ne vom întâlni!