Un mar perfect, sangeriu
desenat de povesti
si palmele mele cu degetele stranse pe el
ii mangai delicat contururile
il privesc
il iubesc
il musc
gustul lui e divin
ma dau mai in
Lac albastru de vise plapande
tulbura munti de tacere,
tristetea-ncastrata in muguri
de brad spanzura nemiscata
peste capul unei fetite
trasa de codite
de-un baietel zbuciumat
intr-un sarut
Tristetea noastra cosmica ne-nfioara,
vai, ni se zbarleste parul pe ceafa de frica,
ne macina adevaruri profunde
frica de ce-am putea castiga sau pierde
intr-o clipa de eliberare totala
de
De cand nu m-ai vazut…
Am crescut floare otravita
Cu petalele ofilite, cu polenul amar,
Albinele toate-au zburat de la mine,
Si nu mai am nici un rost
Sa stau asa cu fruntea lipita de cer si
Un ocean de minciuni
Isi flutura valurile, prin fata ochilor
Imi defileaza surferi deghizati in marinari,
Agatat de catarg spanzura steagul fals.
Balul mascat continua prieteni,
Nu plecati,
Nu ma mir defel …
Ca nu te mai gasesc prin ceata
Asta mormantala.
Ai fi putut totusi sa lasi lumina aprinsa
Sa nu ma prabusesc asa pe trepte urcand spre tine,
Pe piedestalul unde te-ai cocotat
Azi, impart cu tine acelasi spatiu
din nou incarcat de cuvinte, alt exercitiu
de rezistenta psihica, stau alaturi de tine
electrizata de drumul parcurs prin complicate retele.
Transparenta
Ma topesc in palma ta
precum fulgul de nea adormit
in patul pamantului, linistit.
Pastreaza-mi mana stransa in a ta!
Vocea ta imi infasoara-n miere
inima, arzand in vapaile fericirii
Sunt negru pamant impietrit
Rotit nebuneste, parasit
Cu totul de oameni, de sentimente,
Vreau doar sa fug, sa-ngrop regrete
Sa renasc de la zero timid,
Spre infinit sa-nalt un zid
Si-n
Pe unde se cauta lumile
Noastre zidite aiurea de stele
Prin constelatii straine,
Pe unde umbla ele pelerine
Si noi dupa ele, halucinant
Plangand a mireasma de pamant,
Cu visul sculptat adanc
Am chemat diminetile
Insorite de-amor
La apel, sa-mi aduca privirile
Strecurate sfios de dor
Pe sub zorile
Pufoase, neintinate de nor.
Ma desfat cu amurguri…
Schimb fluxuri cu tine, fin
Ratacesc cu gandul la tine, tremuratoare
Am incurcat iar drumurile
Prin padurea dorintelor mele
Cu parfumuri suave de flori si mare.
In goana mea nebuna dupa tine,
Crengile mi-au sfasiat
Imi pipai vanataile sufletului;
Dansul lor multicolor
Ma inunda, ca o betie a acuarelelor
Scurse de prin recipientul subconstientului.
Culorile lor s-au sters discret
De pe piele doar, nu si
La coltul blocului
Se vand saruturi cu umbre,
Portocale la felie acrisoare,
Impartite dulce pe tarmul zambetului.
Masina in care ma urc
E vie, ma strange
In brate, ma tranteste
De pamant,
Sunt pasarea ce-ti ciuguleste
Graunte micute din palma.
Mergi pe drumuri intortocheate
Te-afunzi in paduri,
Si-mi mai lasi pe drumuri stinghere
Cate un semn,
Sa te mai gasesc
In albastrul
Noapte adanc intunecata
Prabusire fara de stele
Vin la tine complet dezbracata,
Zambetu-mi zace mort prin abisele
Tale de plumb, nu mai sunt cea de-altadata.
In straie transparente am stat
