Suferinta

Nu ma mir defel … Ca nu te mai gasesc prin ceata Asta mormantala. Ai fi putut totusi sa lasi lumina aprinsa Sa nu ma prabusesc asa pe trepte urcand spre tine, Pe piedestalul unde te-ai cocotat plin de-ntelepciune Ai vrut poate sa le speli cu sange… Ori sa le-mbraci cu mine. Oricum bine faci ca nu deschizi cand bate la usa Stii bine tu ca sunt disperarea si nefericirea de mana. De altfel, daca n-ai raspuns cand a sunat dragostea, Ceilalti doi musafiri nepoftiti nu te mai ameninta Dormi linistit… Exista insa si varianta mea bolnava: Oh bine-ai venit, intra, nu te sfii draga Sunt anesteziata si-o rana-n plus ce mai conteaza Poftiti cu toatele, la mine-i atat de fierbinte Evident fac focul cu …mine