iulian poetrycă

îmi pare rău că situația mea de emigrant amator nu-mi permite să ajung la_lansare, dar promit că voi executa în cinstea acesteia dansul cocoșului de munte la mine în garsoneră pe lângă niște sticle de bere, de vin, de votcă, sau ce-o da bunul Dumnezeu, căruia îi mulțumesc că nu m-am nimerit printre cele două melearde.

are legătură, pentru că face parte din paratext. de fapt, dacă mă gândesc bine, de ce n-ar figura gelu acolo? ia să figureze

l-am modificat, dar a trebuit să renunț (cu inima strânsă) la dedicație.

acuma ce zici? e mai bine, e mai rău?

cred că folosirea intensivă a imperfectului ca timp verbal se potrivește mai degrabă exagerării, atfel discursul poetic își pierde mult din impact (pentru o exemplificare de genul ”așa da” vezi ”năstalghia” lui șerban foarță, unde distinsul abuzează de acest timp, însă prin asociere cu generalizarea forțată în scopuri satirice). iarăși, gerunziul funcționează excelent pe post de frână a acțiunii, ori tu îl folosești (de două ori) tocmai la final, pentru a estompa ceva și așa destul de static și discret.

dar, pentru a nu mă limita doar la feed-back negativ, îți dedic ultimul text, ție și lui costică brădățan, fostul meu seminarist de etică, supranumit (via jean-jacques rousseau) ”omu bun de la natură”.

al dumitale caragialean, care închee zicându-ți

să trăești

...toamna îi dor coa(st)ele.

cum sunt într-un mood pozitiv, trec cu vederea tortura lirică la care m-ai supus și nu te pedepsesc pentru asta, mă rezum la a extrage două versuri pe care le găsesc superbe:

nu privesc cerul decât rar,
când plouă și numai pentru a înjura.

vezi tu leonard avem concepții diametral opuse despre cum trebuie tratată creativitatea, eu o vreau pusă-n cătușe, îmbrăcată în latex și așa mai departe, dar în privința alcoolului sunt complet de acord cu tine cât este el alcoolul de pharmakon.

mi-i și închipui pe orbi măsurând cu palma circumferințele vânzătoarelor :)

iar pe copertă scrie ”sorin despoT apasă CARTEA ROMÂNEASCÔ. sub coaja acestei metafore se ascunde o tautologie - ce altceva poate face despoTul (tiraNul) decât să apese (oprime, împileze)? bine, veți spune,

...dar tiranul ce-l citești
nu-i tiran de rând, el e tiranul CÃRȚII ROMÂNEȘTI

cu asta nu pot fi decât de acord. autorul e un adevărat jupâN.

p.s. bravo lui!

începe bine, se termină și mai bine - dar mijlocul (strofa 2) e destul de fleșcăit. chiar presupunând că fac mișto de proletkultur, versurile ”Cunosc noaptea când se respiră din belșug / îmi știu rădăcinile liniștite care țin de plug / grâul și florile dinăuntrul pădurii” deraiază poemul de pe linia unui potențial joc de-a refuzul rimei, joc pe care îl găsesc extrem de interesant și promițător, așa cum se desfășoară (sau s-ar putea desfășura) în restul poemului. cam în felul ăsta:

”Știu pe de rost o pereche de copaci albaștri
într-o țară plină cu de toate caldă și frumoasă
cunosc animalele ei pe de rost și tot rostul lor
(???aici ar trebui un vers ca lumea, nu sărăcia aia de ”urmele pe pământ, și umbrele născute din nor”)

Cunosc noaptea când se respiră din belșug
îmi știu rădăcinile liniștite
grâul și florile dinăuntrul pădurii,
culorile rochiei tale pe de rost ca pe rugăciuni

Apoi mă știu pe mine singurul înflorit
în primăvara unui popor caraghios
atât de plin cu tine că nu mă poate ridica nimeni de jos”

ultima rimă e bună, pentru că pică așa ca o lovitură de talgere la sfârșit de piesă.

una peste alta, ai fost pe aproape.

înstelând acest text, este ca și cum m-aș pupa în oglindă. pentru că iubesc concizia și fluența, știu câtă muncă presupune formarea unor asemenea deprinderi, mai ales când mă gândesc la găbisa de acum doi ani pe care am criticat-o aspru (și pe bună dreptate :D). te salut din inimă, walkirie mărunțică!

(acesta este un poem dedicat găbisei și numai ei)

În jargonul plasticienilor, asemenea imagini se numesc tpl-uri (a se citi tepeleuri). Deși abreviază expresia ”toamna pe lac”, tpl-urile pot reprezenta multe alte aspecte ale realității încojurătoare, cum ar fi căbănuța cu munți înzăpeziți în fundal, răpirea din serai, tiroleza căreia i se rupe coșul cu mere tocmai când trece puntea etc.

Ultima imagine e preferata mea, pentru că mi-a amintit de un exercițiu de creative writing propus de către Timothy McSweeney: ”Write a short scene set at a lake, with trees and shit. Throw some birds in there, too.”

:)

de anii 70. exact așa scria ioan alexandru.

ca realizare nu-i rău, cu excepția versului ”murise timpul sau doar se născuse” care șchioapătă

așa e, poezia a luat-o de mult pe arătură. pentru a conștrui șosele așfaltate. sau autoștrăzi :D

nu că asta ar fi autoștradă, da o potecuță tot e.

mă întreb deloc retoric oare câți se vor înțepa citind prima dată titlul ”bravuri și teatru în toate”. apoi, câți dintre aceștia vor chichoti la primul vers (le-am făcut pe amândouă, poți să mă treci la catastif). puținii aleși, cei care subvocalizează, își vor da seama imediat că acela care ne ia la pilă bavurile (spirituale) nu este altul decât Marele Nene, vorba filozofului și poetului lucian blaga.

replica mea are o referință sezonală ptr. că exploatările forestiere se fac numai iarna, când arborii nu sunt pe sevă.

lângă un buștean
husqvarna lui jintarō
fumegă tristă.

mi-am dat seama că_comentariul anterior este prea telegrafic, așadar revin:

crieruel etse o maișnă leenșă crae porcezeasă cu mrae anetție nmuai pirma și ulitma ltieră a cutinvelor. rsetul le cmoplezeată dpuă cum îi vnie mai uoșr.

înțelegi ce vreau să zic?

după revolută circula o carte numită ”Duduia M.” cred că foarte puțini, chiar înainte de a deschide cartea, completau inițiala prin ”Mariana” ”Magdalena” etc. :)

de ce cuvântul ”pisică” este un eufemism pentru ”pizdă”? că nu prea seamănă fizic una cu alta.

la fel și în cazul propozițiilor, prima și ultima poziție sunt poziții privilegiate (cred c-o știi de la cursul d-lui bodiu :P)

în fine, asta-i doar o felie (și o ilustrare destul de grosieră) a subliminalului, desfășurată din self-esteem, pentru a convinge că nu aberez pe lângă subiect.

uite aici unu care și-a făcut bine temele: http://agonia.ro/index.php/personals/1815261/eu_sunt_pentru_adevar (vezi și reacția lui albu, care a prins mesajul)

\"fumul fiule fumul pe care-l
țin minte încă de pe vremea lu tata și
a celor șapte mii de pachete periculoase
de carpați fără filtru ale lui care acum însă nu mai
sunt fără filtru acum sunt frumoase și
fine atât de frumoase și atât de fine încât
m-aș apuca și eu de fumat dar vezi tu
fiule cineva mi-a spus odată că eu sunt
sexi numai atunci când cumpăr țigările nu
și când le fumez\"

aliterația pe f în acest context induce ideea de futai

încep să mă întreb dacă citesc cu atenție textele tale din masochism sau dacă nu cumva prin toată acestă plethoră epică ai strecurat oarece mesaje subliminale.

paxtișând ca să zic așa un clasic :D dacă-i la mișto e foarte tare, iar din partea ta mă aștept la orice nelegiuire - inclusiv la aia de a fi chiar foarte serioasă în acest loc timp mod.